Omae X PRESS

O ultima rafala reusi sa mai traga tancul inainte de a se transforma intr-o masa amorfa de metal.. Dinauntru se auzeau urlete, ungurii ardeau de vii.
Balaiul se adapostise intr-o gropa de obuz de langa o capita de fan ramasa ca prin minune nearsa.

Dintr-odata se facu liniste. Ireala, dupa atata zbucium. Era ciudat, se auzea un cocos cantand intr-o fosta gospodarie..

Ce buna ar fi o ciorba calda, gandi balaiul. Asa ca isi aprinse o tigara sa-si mai potoleasca foamea.

Aproape atipi cand auzi pasi furisandu-se.. isi pregati iute arma, trase cocosul... mai mai sa-l impuste pe cel ce se tranti in groapa, langa el. Era roman.

Cu parul valvoi, imbracat intr-o uniforma pe care n-o mai vazuse de mult... incerca sa-si aduca aminte... nu reusi.

- Prietene, da-mi o tigara, zise nou venitul.

- Ia omule. Ia zi , din ce regiment esti.

- Comando matzanesian... sau ce-a mai ramas din el

- Aha, de asta nu-mi aduceam aminte de uniform asta, n-am mai vazut-o de mult. Si ce cauti aici ?

- Ce caut ? Razboi, asa cum am cautat toata viata. Dupa ce amn pierdut Karnataka am ramas la indonezieni. Prin munti, prin pesteri, ii loveam de unde puteam. La un moment dat am ramas prea putini..foamea, gloantele inamice, tradarile.. toate ne-au imputinat... facu o pauza lunga, tragand adanc din tigara..

- Si ? nu mai suporta tacerea balaiul..

Matza zambi pe sub mustati si continua ..

- Ne-am imprastiat si noi. O parte s-au intors in tara. Eu am plecat in India, am luptat in razboiae civile, am eliberat ceva teritorii. Apoi am plecat la rusi, la munca. Nu mi-a placut. Am taiat-o in Spania, sa