Show must go on

Day 893, 08:06 Published in Romania Romania by Bogdan Armand Sibrand

Petrecandu-mi majoritatea timpului pe front, iata ca mai gasesc umpic de ragaz sa completez paginile acestui ziar. Pentru ca in momentul cand citesti un articol din presa si crezi ca nu se poate scrie mai rau de-atat, atunci eu mai scot inca un articol 😉
Planuisem initial sa ma refer la situatia dramatica prin care trec vecinii nostri eterni care au ramas fara teritoriile (originare) din Asia si sa le dedic si acestora cateva randuri, dar spre dezamagirea voastra, m-am razgandit, caci zilele acestea s-au mai gasit si alte ode si poezii aduse mancatorilor de paprika.
Crut pana si urmatoarea victima ce-si astepta sentina pe esafodul calaului si inmoi penita inca o data in fluid prozaic pentru a incondeia continuarea povestii incepute mai demult.

"...
Datorita meritelor sale dobandite pe campul de lupta, Franz isi castigase un mic renume in cadrul Unitatii Militare din care facea parte, pe langa respectul implicit, si ajunsese ca o 'mana dreapta' a Comandantului. Continua sa participe cu succes la concursurile ce se desfasurau in cadrul Unitatii si nu statea mult pe ganduri cand era vorba de a ajuta vreun camarad cu vreun cadou, cumparat uneori chiar din bani propri.
Dar cand unii incepeau sa puna in discutie o eventuala promovare a lui Franz pe postul de Comandant in momentul cand actualul comandant va fi promovat mai departe sau se va retrage din activitatea militara, noi oportunitati continuau sa il ademeneasca si sa il abata de la drumul initial.

Asa avea sa intre vrand-nevrand in 'politica'.
Congresmanul cu care vorbise acum ceva timp il invitase in sediul Partidului. Era adevarat ca politica nu era un termen tocmai pe placul si pe gustul lui de militar, dar se gandea ca n-avea ce pierde daca va arunca o privire in sediul unui partid. La urma urmei, ce i se putea intampla mai rau decat sa fie dat afara.
Urma sa aiba loc o sedinta in ziua aceea dar inainte de a incepe sedinta, congresmanul il lua deoparte la o discutie:
- Uite ce e, Franz, ti-am urmarit activitatea de pana acum si observ ca ai potential. Te-ar interesa sa ocupi o functie publica?
- Functie publica? Cum ar fi?
- Un post in care sa lucrezi in interesul cetateanului.
- Primisem o propunere de a ocupa functia de ambasador in tara vecina si mi s-a parut chiar interesant.
- Nu te-as sfatui sa faci asa ceva. Bineinteles, in alta tara iti este mai usor sa ajungi sus, si multi emigreaza din acest motiv, insa facand asta doar iti vei irosi potentialul, daca e sa ma intrebi pe mine. Ramai aici in tara. Avem nevoie de oameni ca tine. Si daca reusesti sa ajungi sus in Regatul nostru, care este o putere mondiala, vei putea face asta oriunde.
Poti incepe prin a te implica in cadrul partidului nostru.
Pana acum, eu am fost reprezentant in congres pe regiunea noastra timp de mai multe mandate, insa doresc sa las locul si altuia. Nu mai am rabdarea si energia necesara. Simt ca nu mai pot. Doresc sa ma retrag din politica, insa inainte de asta vreau sa ma asigur ca las postul ocupat in cadrul partidului pe maini sigure. Tu poti sa continui munca depusa de mine in toti acesti ani, si poate chiar ai sa reusesti ceea ce eu n-am putut sa realizez.

Convins mai mult de increderea acordata decat de argumente, Franz accepta si pentru inceput se inscrisese in partid. De atunci lua parte la fiecare intrunire saptamanala care se tinea in cadrul partidului, chiar daca tot ceea ce facea era sa aplaude sau sa aprobe hotararile pe care le luau altii.
Pana intr-o zi cand fusese propus pentru functia de congresmen intr-o regiune din Nord. Initial refuzase, dar urma sa accepte apoi la rugamintea altor colegi si cunoscuti. Castigase poll-ul intern pentru regiunea respectiva si isi scosese articolul de candidatura la cererea presedintelui de partid. Avea sa afle ca un om nu poate castiga de unul singur alegerile pentru congres, fiind impetuos necesara o sustinere din partea masinariei de partid.

Insa afisarea rezultatelor finale ale alegerilor avea sa il gaseasca pe Franz pe campul de bataie, terenul de joc unde se simtea cel mai mult in largul sau. Pentru ca, intre timp, izbucnise Razboiul Mondial, si Franz fusese detasat impreuna cu regimentul sau pe frontul de NV, in marsul armatei romane catre Budapesta, acolo unde se afla Cartierul General al armatei Ungariei, tara vecina si rivala Romaniei.
Spre deosebire de alti cativa camarazi de-ai sai, Franz nu resimtea sentimente de ura fata de inamici. Avea insa un spirit competitiv suficient de bine dezvoltat si o determinare nativa incat sa nu aiba nevoie de boost-ul patriotismului.
Vestile de pe frontul de Est erau imbucuratoare. Romania alaturi de armatele aliate cucerisera redutabila fortareata Heilongjiang. Fortele aliate au intreprins un atac fulger si au reusit sa sparga sistemul de aparare, crezut de multi invincibil. A fost o victorie rasunatoare, iar atentia era acum toata indreptata catre frontul de Vest.

Nici nu ajunsese la level 20 cand viata lui Franz avea sa se incheie brusc. Un sfarsit care a venit fulgerator, precum existenta acestuia de pana acum. Dar care au fost cauzele mortii sale?
Acumularea de 5 FP? Nu era genul de om care sa se lanseze in atacuri sau declaratii inutile, si chiar cand acuza in ziarul sau anumite fapte, o facea intr-un mod cat mai civilizat.
Infectarea cu 'multiple accounts'? Doar el putea sti daca se drogase sau fusese otravit.
Povestea spune ca Franz murise pe campul de lupta, comandand un pluton de ostasi.

Venisera sa il planga doar cunoscutii. El nu era precum Remesh batranul, sa stranga la maslul sau 300 de oameni pe chat. Daca ar fi fost si el un 'dinozaur', probabil ar fi strans 400 de oameni. Poate 500. Poate pe uniformele acestora ar fi fost scris 'Bine ca am scapat de el'.
Castigase alegerile pentru postul de congresmen, un post pe care nu a mai apucat sa-l exercite. Probabil ar fi fost la fel de muncitor ca si la firma de armament pentru care lucra, indiferent ca ar fi facut parte din Guvern sau din Comitetul de Intampinare.
Cu putin timp inainte, chiar planuise cu un prieten sa se mute intr-o alta tara sa-si inceapa o firma, insa planul nu a mai fost pus in aplicare.

Oare care fusese scopul sau in viata? Era el cel care va readuce natiunea din nou pe culmile gloriei apuse? Era piaza rea, care urma sa aduca nenorociri tarii in care s-a nascut? Sau era cumva menit sa fie soldatul necunoscut, care sa-si puna damage-ul la bataie pentru a-si ajuta patria? Personal, cred ca ultima varianta este cea mai apropiata de adevar.
Tot ceea ce conteaza este ca a trait live cucerirea Budapestei, moment asteptat de generatii, la care unii doar viseaza. Probabil acesta era si motivul pentru care se enascuse: sa ajute si el la faurirea acestei clipe.
Aici se incheie povestea lui Franz. Mai departe incepe legenda. Si legenda spune ca a fost chiar el cel care a inaltat steagul romanesc pe ultima reduta a Budapestei."


Nimic pe lume nu-i mai sfant
Si mai frumos pe-acest pamant
Decat sa mori ca luptator
Infasurat in tricolor.



Depuneti aici comenturile voastre alaturi de coroanele de flori.

Maxima zilei: Mai bine sa fii vultur pentru o ora decat sobolan o viata.
* pentru alte articole de calitate q6, cititi ziarele membre Sferic Media Group