Join the new world

"Tara te vrea prost!" canta Zoli. Zoli de la "Sarmalele Reci".

In eRepublik alte tari + Zoli "al nostru" te vor tot prost. Dar noi te vrem destept. (Care noi?! "Noi, ma! Noi!" - vorba lu' Dorel Visan in "Senatorul melcilor").

Daca ne uitam la statisticile excelente puse de Bogdan_L in "From the Shelf" vedem o mare diferenta intre numarul soldatilor care participa la batalii si cel al angajatilor.

Sa socotim pe degete: 8816 cetateni > 5262 angajati in firmele din Romania > 2785 romani + 160 matzanezieni.

Deschid o paranteza: avantajul de a fi rodul unui lung sir de relatii incestuase e ca nu ne vor lipsi niciodata degetele de care avem nevoie pentru a socoti. Cum adica "sir lung de relatii incestuase?" Pai "moldoveanul si munteanul sunt frati buni cu ardeleanul", "eu ti-s frate, tu mi-esti frate, in noi doi un suflet bate", "frate-frate da' branza-i pe bani", "ne facem frate si cu dracu' pana trecem puntea"...A, si sa nu uitam de "codru-i frate cu romanul".

Avand deci atatea degete am putea sa nu mai stam cu ele in orificii. Am putea chiar sa aratam unul, preferabil pe cel din mijloc, prietenilor din Peace. Degetul din mijoc poate fi etalat si-n varianta anglo-saxona, si-n cea balcanica. Important e sa li-l oferim dupa ce am terminat de socotit. Si dupa ce l-am scos din orificiu, desigur.

Iar daca cineva ar spune ca prietenii din Peace sunt genul carora daca le dai un deget iti iau mana toata, eu le-as raspunde ca e frumos sa dai o mana de ajutor vecinilor. Unora dintre ei chiar o mana stransa in pumn. Si cu un box de alama pe deasupra, ca sa nu ni se reproseze ca am venit in vizita cu mana goala.

Am inchis paranteza si revin la "cestiune": la socoteala lipsesc vreo 2300 de romani. Romani care sunt in campul muncii, deci le pasa de joc, dar n-au calcat in ultima vreme pe vreun camp de lupta.

Sigur, unii dintre ei nu au inca level 5. Altii sunt Peace & Flower Power. Dar ramane grosul. Cum putem oare folosi grosul, acum cand e destul de groasa?!

Prima poanta e ca oamenii aia muncesc, nu stau. Asta inseamna ca desi puteau sa o arda pe net in alta parte, o fac totusi pe eRepublik. A doua poanta e ca sunt deja inregimentati. In firme. Si au deja un sef care sta cu ochii pe ei. Patronul. Deocamdata ii cauta la welness, le creste salariile ca sa nu fuga in alta parte si, daca-i prinde ca lucreaza ca romanul prin Indonezia sau Ungaria, ii da afara.

Dar daca tot sta cu ochii pe ei si le mai trimite din cand in cand un PM cu sfaturi despre cum sa-si creasca wellness-ul (fight + hospital, cum altfe?) de ce nu s-ar face si pasul logic imediat urmator? Sa le spuna si unde sa lupte.

Firmele sunt gata organizate. Guvernul, Ministerul Apararii, Ministerul Educatiei sau Statul Major Roman nu pot comunica nici eficient nici eficace cu 8800 de oameni. Nici macar cu cei 2300 de cetateni care muncesc dar nu lupta. Daca ordinele date prin ziarul Ministerului Apararii ar fi putut rezolva problema, nu aveam 2300 de non-combatanti.

In schimb toti cei 2300 care lipsesc de pe front sunt deja inregimentati in firme. Iar destule firme functioneaza la capacitate maxima, dovada ca patronii de acolo se ocupa de ele si stiu cu ce se mananca eRepublik. Cum firmele de succes tind sa-i imbogateasca pe proprietari, e destul de probabil ca multe dintre ele sa fie detinute, prin organizatii, de aceleasi persoane. Care cand strang destui bani din prima firma, mai deschid una. Iar cand vor sa faca doua in acelasi domeniu, mai deschid inca un org. Asa ca daca guvernul ar vrea sa "militarizeze" firmele, ar avea de vorbit cu vreo 200 - 250 de oameni cel mult.

Da, e drept ca firme sunt mult mai multe (vreo 1300 cu totul). Dar nu toate sunt active iar dintre cele active nu toate reusesc sa aiba efectiv complet. Drept pentru care, cele care n-au ajuns la capacitatea maxima vor fi prioritatea 2.

Ce-am putea face ca sa dam militaria jos din pod?

Firmele active (mai precis proprietarii lor) ar putea fi atasate armatelor deja existente. Armatele au oricum firmele lor. Nu despre asta e vorba. Ajutorul de stat (licente de export, upgrade, etc) s-ar acorda functie de cat de bine coopereaza firmele cu armatele la care au fost atasate.

Comandantii armatelor ar putea folosi personalul din firme ca auxiliari sau pentru diversiune. Lucratorii fie ar lupta ca sa "sape" sau sa "ridice" zidul conform planului de actiune al armatei respective, fie ar actiona la deruta, in alte parti. Coordonarea in lupta a lucratorilor ar fi in sarcina patronilor, carora li s-ar da ordinele personal, nu in public. Asa s-ar si secretiza mai bine planurile, pentru ca un sculer-matriter spion n-ar putea sti decat unde va da el si colegii lui. Daca ar fi dupa mine, si alocarea firmelor la armate ar fi tot secreta, sa aiba si strategii Peace ce face cu degetele. Cum ce? Sa se scarpine in cap a nedumerire!

Ziarul Ministerului Apararii ar continua sa transmita ordinele catre populatie ("bizoni au fost, bizoni sunt inca si-or fi cat neamul romanesc") dar ce scrie acolo ar putea fi modificat de ordinul primit direct de la patron. Nu numai ca spionajul advers ar intra nitelus mai tare in ceata, dar in felul asta s-ar putea dibui si agentii care, patroni fiind, ar modifica ordinele primite. Iar daca nu le-ar modifica pentru a nu se demasca, ar fi nostim sa vada cum isi conduc oamenii contra tarii care i-a trimis la post.

Compartimentarea firme😛lutoane nu numai ca ar creste eficienta folosirii resurselor umane dar ar simplifica mult si contraspionajul. Cand ne-am lamuri cine de partea cui este cu adevarat, muncitorii ar putea fi contactati direct si trimisi sa lucreze in alta parte. Firmele inamice ar avea de ales intre a mai aduce oameni din afara) si a creste astfel zidul, capacitatea noastra defensiva si incasarile la buget, sau a da faliment. Nu se pot duce razboaie de rezistenta in teritoriile nationale, iar pentru alea in teritoriile ocupate de Romania oricum si-ar "parasuta" ei oamenii, cum am facut si noi de curand in Canada.

In plus, transformarea firmelor in plutoane, cu canale proprii de chat si tot tacamul ar creste solidaritatea intre angajati si sefi, s-ar putea negocia nu numai salariile ci si eventuale intrari in actionariat sau imprumuturi (in ambele directii). Ar putea fi distractiv sa iesi sa te distrezi cu firma la o bere. Sau sa mergi in excursie, ca-n fotografie.