Pentru concurs "pendulul lui Procust sau patul lui Foucault" . Fara titlu.

Day 1,811, 07:08 • Published in Republic of Moldova Romania • by direct x

Cred ca e putin off topic, dar o sa incerc sa fac fata task-ului. Cred ca pana la urma dorim fiecare sa comunicam adecvat, indiferent ca avem sau nu opinii diferite, sentimente si convingeri proprii.

Nu m-a inspirat alta melodie mai buna ca asta, melodie pe care am mai folosit-o si in alte articole, dar e in perfect acord cu ceea ce simt acum. Si cu aducerile aminte.
Putina muzica....

De cand am venit pe aici, incerc sa incropesc mai mult sau mai putin cu voi un exercitiu de comunicare, nu stiu in ce masura sinceritatea mea a reusit sa va capteze atentia sau sa o disipeze.

Acum aproape 5 ani, pe 21 februarie 2008, mi se nastea sufletul si ratiunea vietii mele, fiica mea, Diana.

Imi aduc aminte cu placere de moment chiar daca atunci nu am reusit sa fiu cel mai potrivit tata. Sotia a fost internata dimineata. Am mers impreuna la spital, am ajutat-o sa se schimbe, avea deja dilatatie 4. Vorbisem cu medicul pentru cezariana. Sotia s-a schimbat si a disparut la un capat de culoar de spital, ne-am imbratisat toti „trei” inainte.

Mi-a facut din mana: avea mina unui om apasat de griji, nu prea era ea, a fost primul moment in care in viata asta m-am simtit extrem de singur. Era cumnata langa mine, sora sotiei, mai tanara ca mine cu 10 ani si cu bagajul de entuziasm aferent.

Operatia era programata pe la 1😇0. Am vorbit la telefon pana pe la 10 cu ea, daca se simte bine, daca are contractii, daca o doare ceva, cauta saraca sa ma linisteasca, dar nu era vocea ei. La un moment a intrat anestezistul, mi-a spus asta si convorbirea telefonica a incetat.

Pentru mine, atunci, minutele fara sfarsit au inceput.
Incet, acul de la secundar se perinda prin fata ochilor, tic, trecea dupa mine jumatate de ora, tic, iar jumatate de ora, tic, nemilos ac. Il urasc din tot sufletul.

Pe la 11, vine o salvare de la SMURD in fata spitalului: Sotia era deja in operatie. Mi-a stat inima in loc. Apoi s-a mutat in gat si a inceput sa bata foarte repede. Un medic si o asistenta urcau cu trusa de desocare dupa ei. Si cumnata s-a oprit din vorbit. Nu stiu ce a vorbit saraca pana atunci.

Pe la 11:28 coboara Smurdul cu o targa, pe targa era o persoana in varsta. Nu sunt genul de om care sa se bucure de raul altuia. Atunci m-am bucurat ca nu e sotia mea pe acea targa. cred ca e vorba de vreun mecanism de protectie sau vreun egoism intrinsec. Repet ca nu ma caracterizeaza.

Pe la 11:30 primim un sms de la sotie ca s-a terminat si totul e ok. Joi. N-o sa uit ziua asta cat oi trai.

Plecam spre casa. Cumnata primeste niste mms-uri. O vad pe sotie epuizata, dar zambind fericita, cu tuburi de dren prin nas, tuburi cu sange in ele, cu fetita mea mov la culoare in brate. Trag pe dreapta, blochez circulatia, si ma apuc ca un roman de nadejde de bocit. Boceam de fericire, de destresare, nu stiu de ce boceam. La moartea mamei n-am putut sa plang. Poate se adunasera mai multe.

Am ajuns acasa, aveam 2 sticle de grasa. Cu ochii bociti desfac o sticla si o beau. Cu ochii ceva mai satisfacuti, desfac si a doua sticla si beau jumatate. Dupa, vorbesc cu niste colegi de servici unii dintre ei erau prin China in audit si ma linistesc.

Ziceam undeva pe la inceputul articolului ca nu am fost la inceput un tata foarte bun. Sotia a nascut joi, eu am reusit sa ajung la ea duminica, alergat fiind de 3 persoane de la paza, persoane mituite... Spitalul lui peste in carantina.

Luni a externat-o pe sotie. Tineam in brate un bibelou, copilul meu. Mi-au amortit bratele, dar cui ii pasa. Paseam cu sotia si coplul in casa noastra. Niciun sentiment pamantesc nu poate egala asta pentru un tata.

Asta legat de comunicare Dragos. Articolul este dedicat tuturor prietenilor si „dusmanilor” mei de pe aici sau aievea.


edit - fiicamea e pasionata de sah, are 4 ani si 8 luni, acu vreo saptamana aud ca l-a batut pe socru meu, un tip orgolios de altfel, am zis ca a lasat-o, azi, cu greu, eu anticipez cam 3 mutari inainte,i-am facut fata , m-a dominat, mi-a scos Fischer fara sa o fi invatat cum l-am invatat eu din carti, in fata, mi-a dat o bataie sora cu moartea, din care cu greu inca incerc sa-mi revin, dupa care s-a dus sa joace snooker ca s-a plictisit.
Abia asteapta pe domnul de la sah sa joace cu el. tati, mami si bunicul, sunt depasiti.... cam bibeloul asta l-am tinut in brate.
direct x