Orice picior in fund este un pas inainte [BBC]

Day 473, 17:10 • Published in Romania Romania • by dsalageanu

Buna seara Romania,

Ieri si astazi au fost zile extraordinar de dificile pentru noi toti, care s-au soldat cu pierderea unei regiuni importante pentru noi, West Siberian Region.

Inca de la inceput, doresc sa-mi asum raspunderea pentru rezultatele din luptele de ieri si pentru pierderea WSR. La baza au stat cateva greseli, pe care le voi analiza mai jos, si care imi apartin.

(Apropo de asta, draga GabrielP, tot nu o sa iau impeach pentru ca, in situatia respectiva, prevad oarecare tensiuni in Northern Region, la granita maghiaro-indoneziana 😃 Atata timp cat ai un candidat de takeover pe locul 2, ar trebui sa te agiti mai putin cu "jos conducerea" si alte tampenii).

Deci, what went wrong?

Am gresit in trei puncte importante:

1. Mobilizare si coordonare.
Forta disponibila ar fi putut fi alocata ceva mai bine si mobilizarea putin mai stricta. Dotarea cu arme ar fi putut fi semnificativ mai buna. Si cam atat. Daca am fi facut totul "ca la carte" am mai fi "stors" poate 75-100k damage.

2. Capacitate
Romania a pornit intotdeauna de la premisa ca poate face fata militar impotriva intregii lumi daca este cazul. Fals, nu putem. De fapt, nu MAI putem, "nivelarea" tancurilor prin limitarea la 40 WP / zi schimba radical modul de alocare a resurselor / damage, dependenta succesului militar de calitatea mobilizarii, etc.

3. Tactica
Am gresit presupunand ca putem castiga 3 batalii in aceeasi zi. DACA ne-am fi straduit sa rezolvam punctele 1 si 2 si DACA am fi renuntat la Transnistria , am fi putut plasa inca 100k damage in WSR. Ar fi fost suficient? Nu. Personal, nu cred ca ar fi schimbat soarta bataliei. Dar am fi avut clar mai multe sanse.

Ce am fi putut face, in afara de punctele 1 si 2?

Nu puteam da retreat din SGP, ungurii ar fi atacat imediat alte regiuni. Nu puteam opri populatia sa lupte in SGP si Transnistria. Dar, lasam zidul sa cada si pastram tot efortul de tanking pentru WSR, am fi securizat clar regiunea.

A meritat sa renuntam la WSR pentru SGP? Nu, in mod evident, dar scenariul nostru era altul si se baza pe supraestimarea capacitatii noastre militare. Ce as face daca as avea ocazia sa iau din nou aceleasi decizii? As incerca sa rezolv partea cu organizarea si mobilizarea si as incerca sa securizez si SGP si WSR. Chiar daca as risca sa pierd dn nou.

Ok, ce-i de facut in continuare?

A. Ne organizam si ne facem mai bine temele

Ministrul Apararii tavitav va avea mult de lucru in zilele urmatoare impreuna cu comandantii si locotenentii tututor unitatilor militare. Acestia vor face conferinte ZILNIC, pentru a pune la punct urmatoarele:
- re-organizarea sistemului de productie de armament. Romania va dezvolta in urmatoarea perioada o economie de aparare semi-militara, de natura sa asigure dotarea cu arme de calitate a Armatei Romane.
- mobilizarea si motivarea soldatilor si recrutarea de noi soldati in plutoanele BRAVO
- pregatire intensa pentru operatiunile de recucerire a WSR.

B. Ne pregatim sa luptam in defensiva

Mai bine organizati, mai bine mobilizati si mai eficient. Dar in defensiva. In urmatoarele zile este putin probabilc a vom fi lasati sa avem initiativa si este mai probabil ca vom fi tinuti in sah de diverse atacuri.

Nu este neaparat o problema, avem rabdare si tutun. Vom astepta, daca acesta va fi scenariul, pana cand ne vor expira MPP-urile cu tarile invecinate, pentru a castiga mobilitate si a putea sa preluam initiativa.

West Siberan Region va fi recucerita, chiar daca in batalia aceea va trebui sa dam 1 milion damage (si DA, se poate. Sigur, nu cum am incercat noi, dar chiar si asa, ieri ne-am apropiat de doua treimi din damage-ul asta).

Am pierdut o regiune, nu mai mult. Suntem la fel de puternici, la fel de capabili si la fel de periculosi. In afara de amorul propriu, nu am pierdut nimic ce nu se repara pe termen scurt. Orice picior in fund este un pas inainte, asa ca data viitoare vom fi cu siguranta mai buni, mai pregatiti si mai pe faza.

Cu stima,
dsalageanu

P.S.

Confirm zvonurile ca am fost astazi IRL in Ungaria. Delegatia noastra, din care au mai facut parte Ashbird, Adleras, Ciprinho, Sith si Von Ach, la care s-au adaugat Belea si Bogdan Adamut din partea Erepublik (fara sa-l numar pe Cristi Badea care a fost prezent prin telefon), s-a intalnit cu "oamenii de la butoane" din Ungaria: Quicksilver, Feherlofia Koppany, Weisz Manfred Huba si inca 2 colegi a caror nume imi scapa, in total vreo 3 ministri, presedinti de partide parlamentare si un e😜resedinte al Ungariei.

Infirm zvonurile ca ne-am dus sa "negociem" ceva. Dimpotriva, in ciuda faptului ca am primit astazi vreo 3 telefoane de la "nationalisti radicali" din tara noastra care imi explicau cat de bou am fost ca nu am dat toate regiunile inapoi Ungariei (hahahahaha, ironic, nu?), mesajul meu a fost foarte simplu: nu dam nimic inapoi, nu facem nici o pace, nu am venit sa negociem.

Si de ce am venit? Sa bem (ma rog, mai putin eu ca am fost sofer), sa mancam, sa ne cunoastem, sa ne simtim bine si sa ajungem la concluzia ca, de fapt, putem fi prieteni. Concluzia intalnirii a fost aceea ca nu regiunile maghiare ne stau in cale, ci lipsa unui proiect comun, care sa dea valoare relatiei noastre. Daca il vom avea vreodata, regiunile respective nu vor mai prezenta nici o miza, nici pentru noi, nici pentru ei.