O poveste...
Aimee Dor
Era o dată un fulg mic, mic, mic de tot de zăpadă care trăia într-o lume imensă și pufoasă. Venise ziua lui, făcea un an în ani fulguieți. Avea tort din înghețată norișor (preferata lui), avea multe cadouri de deschis, dar ceva nu îl lăsa să se distreze.
Să fi fost oare familia lui care îl cocoloșea prea mult sau prietenii care îl tachinau... numai el știa ce simte. Mai pe seară, când au adus tortul cu o lumânare pe el, a părut mai bucuros ca oricând. În momentul în care a ajuns l
lângă el și-a pus o dorință și a stins lumânarea. Dintr-o dată o lumină puternică apăru în fața tuturor. Era chiar Crăiasă Zăpezilor care îl chemă pe fulg să îi spună ceva. Fulgul țipă de fericire și se aruncă de pe nor dar nu înainte sa-și ia rămas bun de la familie și prieteni. Până pe Pământ era o călătorie lungă. Dintr-o dată își vede toți prietenii lângă el. Toți erau bucuroși că vor explora tărâmul oamenilor.
Fulgul de nea ateriză pe mănușa unui copilaș mic și foarte bucuros de venirea zăpezilor. Îi mulțumi încă o dată Crăiesei Zăpezilor apoi se lăsă să se topească fericit.
Oare ce și-a dorit fulgul de zăpadă de ziua lui?
Comments
Sa faca pe cineva fericit?
Sa nu se topeasca de la lumanare ? 😛
Daca e asa cum zici ca te imaginezi in poveste, mie cel mai mult mi-a placut cand a stins lumanarea si dorinta i s-a si implinit. Ce tare ar fi asta in RL?!
+1 Iosy DeadMan
Mai sunt cateva motive posibile: 🙂
Va las pe voi sa descoperiti.
Sa ajunga pe Pamant.
+1 Riyusaky: 🙂
Pe Crăiasă Zăpezilor!
numa la femei iti sta gandul asa ceva
Putea să apară oricine altcineva. Din moment ce a apărut Crăiasă Zăpezilor e logic că a dorit-o pe ea.