O parte din Romania (7)
Prim Imperator
Anul I, Numărul XXIII (Ziua erepublik: MDCCCXXVI)
Minutele se târăsc leneşe să ajungă spre orele optsprezece ale unei seri friguroase de luni. La frizeria de lângă bodega unde mirosul de hamei se împleteşte armonios cu cel de tutun ieftin, un domn stă tolănit pe scaun aşteptând ca firzeriţa să termine capodopera capilară începută în urmă cu câteva minute.
Liniştea momentului e stricată doar de o muzică bezmetică ce răzbate dintr-un vechi casetofon JVC şi de ţac-ţac-ul pe care foarfeca nu se osteneşte să-l ofere în continuu.
Uşa frizeriei se deschide şi un tânăr pe aproape de 40 de ani intră după care se opreşte brusc văzând că numai o frizeriţă îşi face treaba sârguincios.
- Dar,..., doamna Mariana nu e? întreabă sperând la un răspuns pozitiv.
- Nu, i se răspunde. Dar o găsiţi mâine de al 2.
Tânărul dă a lehamite din mână.
- Mâine, la ora 2, sunt deja în America, spune părăsind rapid locul unei crunte dezamăgiri.
Bărbatul de pe scaun, parcă brusc trezit, începe să facă socoteli rapide.
- Cum dracu' e ăsta mâine la 2 în America? Fir-aţi ai dracu'! Toţi plecaţi acum din ţară.
Frizeriţa îl aprobă dând din cap ştiind că bacşişul e mai mare dacă omul se simte apreciat.
- Păi, socoteşte şi tu, o îndeamnă bărbatul Face 4 ore până la Bucureşti, vreo 2 ore jumate cu avionul, vreo 2 ore de escală şi vreo 9 de zbor. Nu prea e el în America mâine la ora 2.
Peste câteva minute maşina de tuns e pusă pe noptieră să se odihnească pentru următorul client. Bărbatul se ridică de pe scaun cu destulă greutate şi scoate 15 lei pe care îi întinde fizeriţei care socoteşte rapid bacşişul care i se cuvine.
- Vă mai aştept, spune aceasta către omul care îşi pune pe cap căciula cu urechi ce îl protejează de frig.
- Nu ştiu dacă mai ajung anul ăsta, spune mândru bărbatul, aşa că vă spun "La mulţi ani" de pe acum. Peste o săptămână plec în Germania pentru vreo două luni.
Comments
first :😁
(am vrut sa vad si eu cum e, o data macar)
🙂
Am constatat de mult timp ca in societatea noastra oamenii cu cat sunt mai goi in interior cu atat incearca mai mult sa epateze cu ce au in exterior. Minimalizeaza reusitele celorlalti, le amplifica pe ale lor, ei trebuie sa fie centrul Universului, doar asa se simt bine. Educatia si cultura ar rezolva aceste probleme insa este greu sa convingi astfel de oameni sa faca ceva cu care nu se pot lauda imediat celorlalti.
Chiar si cand merg la teatru, nu o fac pentru ei, o fac ca sa se laude a doua zi tuturor vecinilor si colegilor de serviciu.
Vic, macar merg la teatru. Ceea ce e un pas inainte. Asa poate le deschid ochii si celorlalti 🙂
n-am mai fost la teatru de doi ani .si atunci fortat de imprejurari!
Poate te mai fortezi odata 🙂 !
acum mergi la mall la cinema 🙂