Join the new world

Stateam si ma gandeam, mai deunazi, in balconul din curte cu vedere spre ciresii din fundul ograzii, proaspat inchis in termopane, ca doar ce luasem un imprumut bancar ca sa-mi pun geamuri cu rama de plastic ca sa moara dujmanii de vecini de necaz, ca decand cu legea darii in plata, m-am gandit ca daca nu am cu ce sa platesc balconul. l-o lua banca, ca or sti ei ce sa faca cu el daca eu nu stiu, stateam si ma gandeam la copilaria mea. Imi amintesc ca azi, cand eram mai mic, cam pe la vreo 40 de ani asa, cum ma lua tata de mana din fata osciloscopului si incerca sa ma ajute in ale vietii, zicandu-mi pe un ton sfatos:“Mai lasa dracu circuitele alea integrate, si mai treci si tu la calculator, mai joaca un Erepublik, ca o sa te tampesti de tot si o sa ti se lipeasca neouronii cu fludor pana la urma!”

Zis si facut, de cand eram mic eram un gamer impatimit, imi placea sa joc pe calculator orice, de la table pana la sarba, ca decand imi luasem monitor LCD, problema echilibrului se ameliorase substantial si imi permiteam chiar si usoare piruete fara ca sa ma mai tin de lustra. Am inceput sa joc Erepublik la pitici, la GN, si inca din primele zile am invatat rapid toate cuvintele scurte ale limbii romane, de pe chat. A, nu va ganditi la prostii, am invat ce e ala STR, MPP, CP, etc.

Era pe atunci un mare ganditor, pe chaturi, care spunea ca; “Erepublik este acel joc superb, in care daca ai aur muti si zidurile si se termina jocul”. Ce imi spunea mie atunci acea fraza memorabilia?

Unu, ca Erepublik este un joc superb, ceea ce deja stiam

Doi, ca daca nu ai aur, nu muti ziduri, ceea ce stiam, si…

Trei, ca jocul se termina, ceea ce banuiam cumva, dar o pierdusem din vedere din cauza memorabilitatii restului de informatii.

O serie de experti in domeniu atribuie paternitatea acestei cugetari lui Soaresol, altii lui Belzebut cel Crunt si altii, mai experti decat primii lui Almeu. Despre maternitatea cugetarii nu se știe nimic, desi eu am ferma convingere ca putea fi Riana sau Xantia.

Acest ganditor ar trebui descoperit urgent, pana la alegeri, deoarece ar merita cu prisosinta sa fie CP-ul nostru, al tuturor.

Deci, ma mutasem de vreo doua zile din GN, si stateam eu asa, in balcon, in fata calculatorului, mancand o felie de pateu pe paine, ramasa de la masa de pranz. Si ma gandeam, “ba, acu ce dracu fac?”, molfaind usor si spargand in dinti boabele de sare mare, cu care imi desfatam papile gustative, ori de cate ori imi intindeam pe paine, pateu, untura sau margarina, cu o foaie de ceapa vrede, proaspat smulsa din gradina de sub balcon.

-Ce dracu fac baa acu, ca ma dadura astia afara din GeNe, ca am 1000 str, ma facura si ofiter, si cica…”mars si cauta-ti unitate, putoare, te-ai invatat aci pe mancare gratis, ai?!”

Intr-un final am cazut obosit lemn, macinat de ganduri si remuscari, ca doar ce reusisem sa-I dau un picior zdravan pisicii vecinului, care se catarase pe geam, ca o trupa de elita, si reusise sa-mi smulga din mana ganditoare, ultima bucatica de pateu, in general cea mai buna, ca era chiar coltu’ painii ramas, picior care reusise sa o proiecteze fix pe monitor, chiar in timpul discutiei mele, de recrutare, cu ofiterul Zamolxis23, si o facuse sa cada gramada pe tastatura, raspunzandu-I in felul asta omului care imi punea intrebari, fapt ce l-a facut sa creada ca sunt beat manga.

Veselie mare, cand am intrat in UM, probabil omul m-a si sifonat ca deja scriu impleticit, ca nici nu am ajuns bine ca m-au si pus sa le fac cinste cu un ciocanel de beutaura. Era clar ca deja le devenisem drag, multumita matzei care topaise pe taste, reusind sa trimita un mesaj subliminal, la comunitatea in care urma sa intru.

Va urma...