Schitza Eminentzei

Patriarhul deschise ochii mari, cobrî din pat și merse la fereastră. În spatele blocului său proletar, toate erau acolo unde le știa: punctul termic, Trabantul vecinului de la 3 cât si canapeaua veche a sefei de scară, uitată lângă ghenă de 4 luni și ignorată de gunoieri. Bătrînul se întinse până îi trosniră oasele. Își linse palmele și iși apretă pe spate părul lung si cărunt, încă vizibil cârlionțat. De-odata, patriarhul făcu ochii mari si se încruntă grav. Pe stradă, de la colțul punctului termic, un oacheș cu mustață, capul gol si pantalonii rupti tragea de hamuri o mârțoagă leșinată inhămată la trăsură și striga din toată gura: "Fiare veeeeechi luăăăăăăăăăăăăăm!". Patriarhul își dădu seama că eRomânia nu fusese schimbată nici de el si nici de cei cinci care veniseră după e. "Zevzeci!" gândi bătrânul, care era deja roșu la față de ură. Se întoarse si merse agale spre balcon ca să fumeze o țigară.

Ajuns acolo, dădu iarăși peste cele trei borcane mari cu murături de care nu se atingea de ani de zile. Și nu pentru că patriarhului nu îi plceau murăturile. Dimpotrivă, era uneori văzut cumpărînd borcane cu castraveți, gogoșar și varză roșie de la magazinul de la parterul blocului. Problema era alta. Cele trei borcane de pe balcon fusesera facute de Veronica, cea care cu ani in urma il iubea destul încât să treacă peste capriciile sale. Trecuseră însă ani buni de când Veronica plecase iar murăturile de pe balcon erau ultimele care îi aminteau bătrânului că cineva l-a iubit și pe el.

Patriarhul luă de pe pervaz pachetul de țigări, îl deschise și constată cu stupoare că era gol. Printre înjurături, bătrînul ieși din balcon și merse la oglinda din hol unde incălță papucii de casă și își apretă încă o dată părul cu palmele linse înainte de a ieși din apartament in vechea sa cămașă de noapte pe care o avea de cinci ani. Cinci ani, tot atata timp de la ultima vizită primită de la vreun coleg, rudă sau cunoștință.

Ajuns la magazinul de la parter, bătrînul dădu de același băiat care de două zile îi ținea locul vînzătoarei aflată în concediu medical. Cu ochii bulbucați de somn, patriarhul se adresă băiatului:
- Mă puță bleagă, dă-mi și mie un pachet de ePallMall.
- Mai Moș Andrei, răspunse băiatul mergînd sa ia pachetul de țigări, nu mă interesează câtuși de puțin că acum 20 de ani ai fost patriarh. Nu poti sa îmi spui în continuare "puță bleagă".

Patriarhul luă pachetul, întinse bancnota sifonată și gândi pentru sine cu pupilele dilatate: ""Când? Când a ajuns marele patriarh un banal Moș Andrei?"


Va urma.