Join the new world

Articolul asta l-am scris mai mult ca un fel de self-therapy. 😛 Urmeaza un ramble lung despre primele mele luni de eRepublik. Tin sa mentionez ca m-am lasat de eRepublik din ianuarie anul trecut. Apropo, asta e primul meu articol in eR (in afara de niste articole din ziarul Brain si cel al Ministerului Educatiei, care oricum nu se pun). Ce urmeaza sa zic probabil ca n-o sa aiba prea mare sens pentru multi dintre voi. Aa.. si sunt unele chestii de care ar cam trebui sa-mi fie rusine si sa le pastrez pentru mine. 😛 Plus ca a trecut ceva timp de atunci, so my memory may be a little fuzzy. Si e posibil sa calc cateva persoane pe coada.


Primul login - The future's bright, the future's Orange

M-am apucat de eRepublik cand jocul facea un an. Era o noapte de joi si vorbeam cu fratele meu pe mess prin voice call. Din una in alta, imi spune ca s-a apucat de un joc care pare misto (se apucase cu o zi inainte 😁... Il intreb cum se numeste, imi spune ca eRepublik, dau sa tastez numele site-ului in address bar (scriu eu erepublic.com... address not found... il mai intreb cum se scrie... imi zice adresa pe litere si nimeresc in sfarsit locul cu norocul).

M-am grabit sa-mi fac si user. N-aveam idei pentru un nick, insa aveam o factura de Orange pe birou, asa ca am tastat "Orange" la citizen name, dar era luat. Dupa alte cateva incercari esuate (tot cu nume de culori), imi cad ochii pe CNP-ul de pe factura, iar cum ultima culoare incercata fusese Yellow, i-am mai adaugat un "Libra" si asa s-a nascut YellowLibra. Si la nick-ul asta am ramas de atunci si in alte jocuri. Dupa cum ati observat, n-am venit prin referral link.

Si nici n-am primit mesaj de la presedinte cand m-am inscris in joc si am aflat mai tarziu ca altii care se inscrisesera cam in aceeasi perioada primisera. Apropo de presedinte, pe atunci presedinte era the_mihai, care avea un avatar cu el la bustul gol cu o blonda siliconata in costum de asistenta medicala. Eniueiz, voiam sa spun ceva despre el, numai ca in afara de skill-urile lui de photoshop, altceva nu-mi aduc aminte. 😁

Trivia

M-am nascut cu 50% wellness. Pe vremea aia era cam nasol ca nu prea erau spitale si nici atatea lupte - erau zile fara nicio lupta (imagine that!). Pentru work, train si fight trebuia sa raspunzi la niste intrebari de cultura generala. (intrebarile erau de genul - pe astea le-am pastrat intr-un mail - : 1. In 1948 Syngman Rhee became the president of: Republic of Korea. 2. In 1989, Romania began it's (sic!) transition from: communism. 3. Which of these Romanian cities was bombed by the Americans during World War II because of the oil refineries located there? Ploiesti 4. The art form reached its peak in the late 8th century with the most elaborate Insular manuscript called the: Books of Kells 5. Roman art includes the visual arts produced in: Ancient Rome).

Moving on.. Cum va spuneam, pentru toate activitatile trebuia sa treci de trivia. Puteai sa si trisezi (frate-miu aflase de la cel la care era angajat, asta pentru ca productivitatea depindea atat de wellness, cat si acuratetea si rapiditatea raspunsurilor date la trivia), insa eu trisam numai la fight (mi-era frica ca am sa fiu banata - era un spaniol parca pe locul intai in lume sau in top 3 si nu stiu cum intelesesem eu ca ca fusese banat ca trisa la trivia - cred ca totusi fusese banat din alta cauza 😛). M-am simtit mai bine cand au scos trivia cu totul, ca si asa mi se blocase de cateva ori din cauza flash-ului.

Luptele

In fiecare zi mancam o paine q1. Nu voiam sa dau mai multi bani pe paine de calitate mai mare - nici nu cred ca aveam bani. Si nici nu prea cred ca stiam eu ce face painea asta. Si observam cum imi scade sanatatea. Si simteam cum ma apuca panica. Incepuse sa-mi placa jocul asta (nu prea stiu de ce, ca nu faceam mare lucru, nu vorbeam cu nimeni, doar mai citeam si eu articole din cand in cand) si nu voiam sa mor. Eram foarte trista. 😁 Ma rog, eram un pic ingrijorata. Insa bineinteles ca nu intrebam pe nimeni si nici nu incercam sa aflu ce sa fac sa-mi creasca wellness-ul. 😁 Nu dedicam prea mult timp jocului (de asta m-am si apucat, pentru ca stiam ca pot sa nu stau mai mult de 5 minute pe zi si rareori depaseam un sfert de ora).

La un moment dat, am vazut eu un articol cu Crucea Rosie cum ca se dau gifts si arme ca sa luptam. I-am zis lui frate-miu. Nici nu mai stiu ce trebuia sa facem ca sa obtinem cadourile (care cresteau sanatatea) si armele, pentru ca frate-miu a facut asta pentru mine. Eu eram un lup singuratic in joc. Atunci am luptat prima oara. Si am ramas cu impresia ca pentru a lupta iti trebuie neaparat arme. Dar peste vreo doua zile mi-am dat seama ca nu-i asa. Am fost super entuziasmata pentru ca imi placea foooarte mult sa lupt. Incercam, totusi, pe cat posibil sa folosesc si arme. De obicei intram in eRepublik o singura data pe zi, seara, inainte sa ma culc, dar daca nu prindeam lupta seara, ma logam si dimineata cateva minute inainte sa plec in lume.

Din ziua aia, m-am tot plimbat prin diverse tari numai ca sa pot lupta. Era important ca atunci cand te duceai intr-o tara care era implicata intr-o lupta sa te asiguri ca regiunea in care te muti are spital. Prima oara cand m-am mutat in Suedia n-am tinut cont de chestia asta. 😒 Eram foarte plimbareata. Daca aveam bani de bilet si n-aveam lupta, imi faceam bagajele (la figurat, ca nu existau bagaje 😛) si ma mutam in alta tara.

Dupa 9 luni de joc, pe 23 august, la mult timp dupa ce smif (primul Field Marshal in eRepublik), am ajuns ajuns si eu maresal. Probabil ca acum nu e mare chestie (sau poate ca e?), dar atunci era o realizare, mai ales ca soarta mi-a fost potrivnica in cariera militara. (O sa vedeti mai jos de ce.)

Presa

Destul de tarziu am aflat eu ca mai exista si alte articol in afara de cele top rated. 😛 In general, singurele articole pe care le citeam erau cele ale lui smif. El era teh god in erepublik in ochii mei. A fost primul meu e-prieten, iar shout-urile lui erau sfinte pentru mine. (Bineinteles, el nici nu stia ca exist. 😁) La un moment dat a zis sa nu mai folosim spitalul si, desi eu venisem din Norvegia special ca sa lupt in Romania (ca asa zisese el mai inainte intr-un shout), m-am conformat. Adica, sa ne intelegem, nici n-am luptat, nici n-am folosit spitalul (ca daca luptam nu mai puteam recupera sanatatea - se putea manca o singura paine pe zi, iar dintr-o paine si o casa nu puteai sa recuperezi prea mult... oricum eu nu aveam casa, ca v-am zis doar ca nu prea aveam bani). Poate ca lucrurile nu s-au intamplat asa, ca nu-mi dau seama de ce ar fi zis smif sa nu mai folosim spitalul, dar asa le tin eu minte sau asa oi fi inteles eu la vremea respectiva.

Remarc cu oarecare surprindere ca mai mult imi aduc aminte de personalitatile mai colorate ale eR. Era la un moment dat un jucator care se sprijinea de o usa, iar numele lui era manastur. (Cand vorbeam despre el in RL, eu ii ziceam "mănăstur", ca nu stiam de cartierul din Cluj dupa care isi luase el numele, dar si acum cand aud de cartierul ala din Cluj ma gandesc la el... 😛). Comentariile lui anti-eUGD ma distrau la maxim. Mai ii urmaream pe vremea aia si pe GabrielP (eu ii ziceam Grabriel-i-pe - nu stiu de unde vedeam eu i-ul ala) si pe MickeyD. Lui Andrew McWilliams ii zisesem ca eu sunt MickeyD si ca fratele meu e GabrielP. De MickeyD ma simteam oarecum legata spiritual pentru ca impartaseam aceeasi soarta cruda ca muncitori in constructii ce eram (o sa vedeti mai incolo despre ce e vorba - desi nu stiu daca el se simtea la fel de discriminat ca mine). Si de Gregorius Maximus imi amintesc de pe atunci. La inceput -nu prea imi dau seama de ce - il cam confundam cu smif. 😛

Long time ago, before he joined the dark side, Zoli era membru al Partidului Liberal. Of, cand a trecut granita la vecini mult timp am crezut ca e o gluma sau ca e agent secret pentru noi. 😃

Un articol care mi-a marcat existenta erepublikana, a fost cel al lui dsalageanu cu soseta cea rupta - ca raspuns la un articol al malikai ela (n-am link sa va dau, ca autoarea l-a sters). dsalageanu a fost singurul presedinte eUGD care mi-a placut.

Fratelui meu ii placea sa se uite la statistici (si la harta, mai ales ca era destul de galbena pe vremea aia), si imi zicea el ca aprecia ca Butnaru (care era in top 10 (?) la XP) si RupeTot (cel mai puternic om din eRepublik), desi erau asa de tari, nu prea comentau prin presa. Insa mie asta nu mi s-a parut niciodata o calitate la un jucator activ. 😛


Primele alegeri

Primele alegeri pe care le-am prins au fost de congres. Trebuie sa recunosc ceva: primul meu vot in eRepublik s-a dus catre eUGD. *so ashamed* Asta pentru ca am incercat de 2 ori sa votez cu Partidul Liberal, dar, din cauza unui bug, nici macar candidatii nu am reusit sa-i vad. Puteam totusi sa fi ales un alt partid, dar eUGD si PL erau singurele partide de care stiam la momentul respectiv.

Singur(a), atat de singur(a)...

Imediat ce am ajuns la level-ul necesar pentru a putea sa ma alatur unui partid, am intrat in Partidul Liberal, al carui presedinte era smif. Atunci smif m-a adaugat ca prietena. El a fost primul si singurul meu prieten (vreo 6 luni de zile mi se pare ca numai avatarul lui il vedeam atunci cand ma uitam pe pagina prietenilor mei, numai shout-urile lui imi tineau de urat cand intram in joc... ma rog, you get the picture 😛). Nimic surprinzator in asta - aveam un avatar de clona (pixelat, negru cu niste linii oblice paralele albe), nu lasam niciun comentariu prin niciun ziar, nu intram pe vreun chat. In afara de fratele meu - care intre timp fusese banat si nu mai juca -, nicio persoana din RL nu-mi stia nickname-ul din joc (si cunosteam cateva persoane in RL care jucau eRep).


Poate ca nu mi-as fi petrecut primele mele luni in singuratate daca m-ar fi primit si pe mine in Garda Nationala sau in alta unitate militara. Dar conditiile erau: sa ai skill in manufacturing sau in land. Eu aveam skill in constructions. De asta nu mi-a placut niciodata Garda Nationala. Mi-a dat cu flit inainte sa ma cunoasca, asa ca nici eu n-am vrut s-o stiu pe ea. Citeam cu sufletul la gura articolele Ministerului Apararii si ale unitatilor militare in care se faceau recrutari, dar nimeni nu-i voia pe cei din constructii. M-as fi putut folosi de pilele mele din RL, dar am preferat sa nu fac asta. Voiam sa fie oficial - sa ne primeasca si pe noi, cei din constructii.

Cand mi-am ales sa lucrez in constructii am facut-o pentru ca am crezut ca o sa fie ca in The Sims: cei care incep cu un salariu mic vor avea in timp cel mai mare salariu. Pana la urma chiar asa a fost, dar asta s-a intamplat dupa ce am ajuns Field Marshal, cand gold-ul nu mai era la fel de important pentru mine. Si nu vreau sa intelegeti ca nu existau muncitori in constructii in unitati militare. Pentru ca existau. De obicei erau jucatori mai vechi. Mi s-a parut oarecum amuzant ca exact in perioada cand erau salariile mai mari in constructii, un astfel de jucator care lucra cu mine la compania de spitale, care intrase cu multe luni in joc inaintea mea, a facut parte dintr-un program in care se oferea sustinere financiara de la stat pentru a deveni Field Marshal. Mda... intotdeauna mi-au placut programele astea ale statului.

Harta galbena. Jana nu e moarta, Jana se transforma. Razboiul clonelor.

Despre harta galbena si Marele Imperiu Român nu vreau sa va spun mare lucru, nu de alta, dar despre asta tot auziti la fiecare 4-5 luni cand candideaza AC la presedintie. Eu oricum imi amintesc mai mult de decaderea Imperiului, care a coincis cu banarea mai multor jucatori, in general pentru system exploits, parca. Multi oricum au revenit cu alte nick-uri, pentru a duce o lupta impotriva sistemului prin comentarii anti eRepublik si anti-admini lasate in-game si la articole online despre eR. (Eu n-am inteles niciodata de ce au ramas intr-un joc care nu le mai placea. Cred ca erau un pic sado-maso. 😁 Cand a cazut Imperiul, am ajuns parca de pe 1300 national rank pe la 100-150. Asta cam in decurs de o luna. Fara nicio indoiala, numai adminii si starea gazonului au fost de vina.

Ce voiam eu sa zic de fapt...

... este ca pe 5 candidez la Presedintie. Vote for me! 😃

...este ca nici pe atunci nu era totul roz, asa cum zic unii. Totusi, aia a fost perioada care mi-a placut cel mai mult. Asta pentru ca reuseam sa "consum" eRepublik cu moderatie si pentru ca nu ajunsesem inca sa fiu acra in privinta jocului si a mai ales a unor jucatori. In primul an de eRepublik, cam toti jucatorii, oricat de aroganti, de nesimtiti sau de necinstiti ar fi fost, ma amuzau sau cel putin nu reuseau sa ma enerveze. In al doilea an de eRepublik (poate am sa povestesc candva si despre perioada aia), desi am avut niste momente foarte bune, am inceput sa iau jocul mult prea in serios. Si ma deranja si la ceilalti chestia asta. Citeam comentariile/articolele unora despre ce sacrificii faceau ei pentru eRomania si ai fi zis ca si-au pierdut o mana si-un picior in RL pentru noi restu' lumii. X (n-am sa dau nume) era nemultumit pe un chat ca actiunile eRBP l-au impiedicat pe Y sa devina presedinte, iar Y merita sa devina presedinte pentru ca se sacrifica si isi punea in pericol facultatea (care Y era si cred ca inca mai este la o facultate destul de grea). Parerea mea e ca Y merita o mama buna de bataie sa se trezeasca la realitate si sa-si mai vada si de RL.

Acum o saptamana voiam sa ma las din anumite motive de un alt joc de care m-am apucat (jocul e misto, are foarte mult potential, dar sunt cam putini jucatori). Si aveam nevoie de un inlocuitor. Asta m-a facut sa intru in erepublik (recunosc ca am mai facut-o din cand in cand, in momente in care ma plictiseam foarte tare si dupa ce am reusit sa-mi "scot" erepublik-ul din sistem, adica sa pot sa ma loghez fara vreo intentie de a ma reapuca, but not on a daily basis).

Ei, si am intrat eu pe contul meu cu intentia de a reveni si mi-am dat seama ca flacara pasiunii s-a cam stins. Nu cred ca mai pot da work, train si fight cum o faceam pe vremuri. De o saptamana, de cand intru zilnic in joc, am incercat o singura data sa dau un work si atat. Aa.. si am votat. Imi place sa votez. 😃

Cred ca daca saptamana trecuta ar fi fost prima oara cand intram pe eRepublik, mi-ar fi placut. Dar, cum nu e prima oara, ceva ma tine departe de butoanele de work, train si fight. Nu cred ca e vina eRep. Cred ca e vina mea si a asteptarilor diferite pe care le am de la el. Raman la celalalt joc.