De dragoste

Day 3,008, 00:10 • Published in Romania Romania • by direct x
ambient muzical

Motto....
"Nenteles ramane gandul
Ce-ti strabate canturile,
Zboara vecinic, inganandu-l
Valurile, vanturile."

Am tot stat si m-am gandit daca ar trebui sa scriu sau nu. Nu ma pricep la versuri. Sa ajungi sa exprimi in versuri ceea ce simti e level up fata de proza. Eu nu ma calific pentru asta. Nici pentru proza nu ma calific, incerc si eu marea cu degetul.

Nevoia organica de a iubi e ubicuitara. O gasesti la tot pasul. Spunea un poet mai putin inteles, ca iubeste si flori si ochi si buze si morminte. Importam sarbatori. Ne place sa ne distram. Dragobetele, sarbatoarea noastra a dragostei, e sub sub pres. Dincolo de faptul ca suntem pana la proba contrarie singura specie de pe pamantul asta care traim iubirea dincolo de instinct, ca reusim sa exprimam asta, daca ne rezumam la fluturii din stomac, nu se merita energia consumata.

Diogene a renuntat la cana ca putea sa bea apa din causul palmelor. Cauta apoi in piata mare un om cu lumanarea aprinsa. Nu l-a gasit. De ce? Poate ca nu a cautat unde trebuie..

Dragostea vine din nevoia de socializare. Omul nu poate trai singur. Singur ar fi ramas la nivel de coropisnita. Pana si oile se aduna si din nevoia de supravietuire socializeaza.

Dragostea e un compromis perpetuu. Renunti tu la unele, renunta ea la altele, si ne intalnim la mijloc. Asta daca partenerul/partenera are acelasi nivel de inteligenta. Daca nu, vorbim de altceva.

Am scris pe aici despre toate formele de dragoste pe care le percep. De sotie, de copil, de tara.
dimineata, am condus-o pe Cris, sotia mea, la serviciu. E suparata pe mine. De vreo luna. Si a avut grija sa-mi arate asta. Tot ceea ce am avut in comun in ultima luna a fost copilul. Am spus niste vorbe la nervi. Nu mi-am dat seama ca pot lovi atat de profund cu un singur cuvant. Cuvintele dor mai tare decat lovitura fizica. Si in fiecare zi mi-am cerut scuze. Degeaba. Mi-a servit reteta "cum e sa fii singur". E nasol. Cand a iesit din masina in fata farmaciei unde lucreaza, dupa ce i-am spus in fiecare dimineata ca o iubesc, mi-a spus si ea, dupa o luna, "si eu te iubesc mai prostutule". Si asta mi-a dat niste aripi.. In plus. Nu ne ajunge calvarul de zi cu zi pe care-l induram in cautarea supravietuirii. Suntem suficient de coropisnite sa ne taiem singuri craca de sub sezut.

In loc sa pretuim ceea ce avem, intram in sarabanda banului, vrem mai mult, mai mare, mai nou. E in natura umana habotnicia?

Cuvintele ei de astazi dimineata, m-au facut sa scriu acum. Am avut senzatia ca nu mai sunt un vapor pe mare lovit de valuri din toate partile. Am avut senzatia ca atunci cand ajung acasa, la adapostul digurilor pe care ni le-am ridicat singuri, eu si cu sotia mea, Cris, orice val, indiferent ca e de 100 sau 1000 de metri, poate fi trecut. Ai nevoie de o motivatie in viata. Cand fiintele la care tii sunt alaturi de tine, nimic nu e prea mult.

Acest articol participa la concursul lui Belzebut cel crunt.

Articol dedicat raposatei ManuR care m-a incurajat intotdeauna sa scriu si m-a ajutat cu un sfat atunci cand am avut nevoie de el. Sa-i fie tarana usoara.
dx