Colecţionara dă hartă...
Alcide
Acu' ceva vreme sunasem goarna printre amici anunţîndu-i că am mare nevoie de-o carte ale carei urme nu se mai găsesc prin librarii sau biblioteci! Norocul mi-a surîs , unul dintre cunoscuţi recomandîndu-mi un anticariat de pe strada Plastografilor, al cărei proprietareasă era, cică, mare pasionată de artă şi de la care puteai achiziţiona cam orice lucru dacă aveai o poziţie "socială" importantă!
Neavînd în posesie v'un bmw ori v'un q7, nici măcar o amărîtă de dacie, am căutat cea mai simplă soluţie de a da impresia că fac parte din crema societăţii: mi-am aninat un dobru- d'Alcide-! Iaca aşa , cu presupusul sînge-albastru curgîndu-mi prin vene, mosiu d'Alcide porneşte-n pas săltat către anticariatul cu pricina, pe al cărui frontispiciu scria cu litere mari şi viu colorate "Butic hartistic"!
La intare-am fo' întîmpinat de-o drăguţă subreta căreia-i clincăneau vesel cocoşeii din salba-nfăşurată în jurul unui gît ce nu prea părea a se-ntîlni prea des cu apa şi sapunu', da'-n schimb duhnea a colonie de la o poştă ! Cu un zîmbet strengăresc imprimat pe buzele-i boite mai ceva ca ale unui clovn îmi zice şugubăţ:" Dă-mi pălăria conaşule, nu-ţi fie teamă, că n-o manglesc! Tii, da' frumos giuben, nu cumva-i de vînzare, mînca-ţe-aş..!"
O depăşesc în grabă să nu fiu nevoit să-i altoiesc v'o două peste plisc şi intru în " muzeul" propriu-zis, unde m-aştepta proprietăreasa; cu un gest de mare doamnă îmi indică un cuier unde să-mi pot agăţa pălăria şi paltonu', moment în care consider că-i cazu' să-i plasez un mic compliment pentru a-mi uşura căutările:" Ia te uită ce cuier drăguţ!"
Bag de samă că atît aştepta , că-mi replică rapid, da' cu un zîmbet de satisfacţie lăbărţat pe faţă:" O, e un fleac! L-am cumpărat la Paris, la un auction! Nu-i cine ştie ce, mahon...Dar fă-te lejer! Nu te prea uita prin jur, trăiesc şi eu aşa cum pot, mai sărăcăcios... Ia un loc, uite, pe taburetul ăsta... ce zici de el, îţi place?"
Aha, ăsta-i momentul pentru complimentu' responsabil cu mîngîierea orgoliilor de obor: " Sublim! Minunată piesă! De unde-i ?"
"Eh, e un fleac din secolul al optsprezecelea, nu valorează prea mult. Dacă n-ar fi decît un exemplar ar mai valora ceva, dar mai sînt două: unu' la Britiş miuzeum, iar al doilea aparţine unui colecţionar de artă din Berlin!"
" Dar e o adevărată raritate! De altfel se şi vede!"
" Aşa, la prima vedere, mai puţin! Dar dacă te uiţi atent la linia picioarelor..."
"Sigur, sigur, am şi văzut. E sublim", trăncănesc eu !
" Ei, să nu exageram! Dacă e ceva care să valoreze ceva în toată sărăcia asta, atunci, uite, scrumiera asta.."
" Vai.. ce să spun... atît de simplă, cenuşie ...totuşi", bîigui ceva pentru irigarea puieţilor de speranţă din sufletul hartistei.
" Nu-i cenuşie. E culoarea oţelului. Ca asta poţi vedea cîte vrei prin galantare. Dar alea-s imitaţii! Uite aici, vezi zgîrietura asta?... Ei bine, asta ne arată că provine din faimoasa colecţie Benvenutto!"
" Minunat! Colosal! O splendoare de zgîrietură..." , reuşesc să articulez făr' să mă pufnească rîsul!
" Dar de lucruşorul ăsta de pe scrin ce părere ai?", mă-ntreabă pornită pe dezvăluiri măreţe neguţătoreasa.
" O folie...extraordinar de frumoasă folia...Aşa ceva n-am mai văzut! Iar capacul, pfff.."
" Ce capac? Nu, nu burlanul ţi l-am arătat...Vaza asta..."
"Absolut, şi eu mă refeream tot la vază...Ziceam doar că ce capac fantastic ar avea, dacă ar avea!"
" Dar ce zici de miniatura asta?!", îmi arată cu un gest princiar o miniatură cu " Răpirea din serai".
" Ooo! Fantastică! Genială! Mi s-a tăiat şi răsuflarea... eu ce să spun...multe miniaturi d-astea, pardon, monitoare-am văzut... ştii...ultima oară la balamuc...da' un minotaur...ptiu...o miniatură de asta chiar că n-am mai înghiţit!"
" Eh, o nimica toată făcută în grabă, numai cinci ani a lucrat la ea pictorul din evul mediu care-a făcut-o! O bagatelă! M-a costat saij'dă mii dă lei!"
" Ceee?! Numai atît?!! Şi n-a lucrat la ea decît cinci ani?!..."
" Zău, nu merită să te-aprinzi pentru un fleac ca ăsta!...Mai bine spune-mi ce părere ai despre ea?"
"Ce să zic?...parcă mai pot găsi vreun cuvînt?...pentru un...pentru un... da, un fleac ca ăsta, cum ai binevoit să-i spui... Ei bine, am văzut multe...aaa...multe chestii, da' zău că una ca asta n-am pomenit în viaţa mea! Cum Dumnezeu a avut obraz să se cîcîie cinci ani cu o zdreanţă ca asta, fir-ar să fie de găinar! Şi după aia să-l mai şi fraierească pe om cu j'de mii de lei, cînd n-aş scuipa nici cinci parale pe-un astfel de ciuruc de cea mai proastă calitate...o ploşniţă pusă în ramă , pe care-aş storci-o cît ai zice peşte dacă mi-ar cădea de-acolo de pe perete pe pantalon şi mi-ar murdari haina...dracu' să-l ia de anticariat...Colosal...Sublim...Fantastic! Pa, la revedere!"
Am ieşit val-vîrtej din cotineaţă; mi-am lăsat giubenu' şi paltonu' acolo, oricum ar fi trebuit incinerate dacă le luam cu mine! Nici de carte n-am mai întrebat; da' nu-i bai, oi găsi-o pe internet. Ba, dacă mă gîndesc bine, s-ar putea s-o găsesc chiar p'aci, publicată pe bucati la niscai concursuri de creaţie!
'Ai să ne-auzim (ne)kitsch-uitori !
Comments
Nici un comentariu ? I-o fi deranjat finalu' ?
Eh, dac-o simtit careva musca biziind in juru' caciulii inseamna ca nu-i chiar totul pierdut🙂
rapirea din sersai. frumos.mai demult stiam si povestea asta. apoi au aparut tapiserii cu carmen si toreadori amorezati. daca am socoti numai dupa asta, iubirea chiar il prosteste pe om. dar mai erau si pesti de sticla. noroc ca astia nu respirau, ca isi puneau oamenii branhii, ca in bancul cu politistul.
Acu' s-o trecut la alt nivel, rapirea-i are pe protagonisti calare pe f'un bmw, pestii or fo inlocuiti cu leii de la poarta sa fie vazuti de tot poporu...
Si apropo de iubire, ai bagat de sama ca nu se poate discuta normal, musai sa iei pozitia visatorului, sa dai marunt din gene si sa tragi niscai gemete, da'-n versuri daca vrei sa fii credibil. S-apoi ne miram ca telenoveaua-i la putere si maneaua face legea😃
Tapiseria, pe la noi un fel de chestie la jumatatea drumului dintre covoarele orientale atarnate de ”peretii” cortului si tapetul de pe peretii frantujesti sau nemtesti (ma rog, si la ei au fost precursoare tot tapiserii - cum ar fi aia de la Bayeux).
Oarecum de inteles, nu ? Daca stai intr-o grota (fie ea si din beton si cu etaj) trebuie sa pui ceva pe pereti.
Ca sa te citez 😃
Hai sa ne auzim ... decoratori !