CINE SUNT EU? CINE SUNTEM NOI?

Day 1,905, 00:09 Published in Republic of Moldova Serbia by t150

Salutare la toti.
Iata am hotarat sa mai exprim niste ganduri.
eGanduri.
Nu este articol electoral, nici politic. Nici nu stiu ce fel de articol este, de fapt.

Deci incepem de la …

1. Am 9 luni de joc, as putea sa ma cataloghez in categoria junior. Cei ce au inceput jocul prin 2008-2009 (sau poate 2010) sunt in categoria dinosaur. La inceput mi-am dorit sa ajung si eu candva dinosaur. Am inteles insa, ca cei din categoria dinosaur vor ramane permanent la o distanta inaccesibila. Nu poti deveni mai varstnic decat cineva mai matur si care inca este in viata. Si nu le doresc moarte.
DECI NU VREAU SA FIU DINOSAUR.

2. Am dorit sa devin tare si puternic. Acum daca dinosaurii se plang de lipsa de gold, ce fac eu?
Nu am fabrici si uzine. Le-am desfiintat. Nu ma serveau la nimic. Si din goldul cumparat m-am antrenat vre-o saptamana.
NU VREAU SA FIU BUSINESSMAN.

3. Am incercat sa fiu apolitic. Chiar si un gen de vers am scris. Probabil unu nu prea bun. Dar adminii mi l-au sters. Cica nu era inscris in rubrica respectiva. Adminii nu ma iubesc. Eu nu-i iubesc pe ei. Probabil ii urasc. Fiindca in 9 luni jocul a devenit mai rau decat era.
NU VREAU SA SCRIU LA ADMINI.

4. Am fost politic. Am fost in Congres, am fost in Guvern, am facut parte din echipe politice. Unii m-au sustinut, altii m-au blamat. Am plecat din partid, am demis din functie. Voi mai fi cateva ore in chat-ul Consiliului de Guvernare.
NU MAI VREAU SA FIU POLITIC.

5. Recent s-a inaintat idea ca cei din Consiliul de Guvernare suntem ca o echipa. Ca una nationala. Este o idee foarte frumoasa. Imi place chiar idea. Dar,
nu e chiar bine sa ai in echipa jucatori, care joaca in alt joc. Ar fi bine, daca avand o echipa de fotbal, ar fi toti fotbalisti acolo. De ce sa joace hockey-istii fotbal? Chiar daca sunt buni.
Accept sa avem jucatori profesionisti din alte tari, care ar intari jocul echipei. Si care ar asculta de antrenor, dar nu s-ar da in discutii nesfarsite despre tactica acestuia, chemand suporterii sa-i sustina.
Am fost chemat si eu sa joc odata. Am primit o pasa buna si am sutat spre poarta. Eram in pozitia buna. Stiam de punctele slabe ale portarului si aparatorului advers. Eram sigur ca voi marca.
Am ratat insa. Mingea a trecut foarte aproape, la milimetru de poarta. Adversarul nici nu s-a clintit. Coechiperii au sarit pe mine. “De ce ai shutat? Nu mai suta, este joc colectiv!”.
Am inteles ca trebuie sa pasam la nesfarsit. Pana pierdem mingea. Sau pana fluera arbitrul. Sau pana antrenorul negociaza la marginea terenului.
La armata aveam un capitan, care, cand jucam fotbal, insista toata lumea sa-i dea pasa decisiva. Nu erai bun nici daca marcai, nemaivorbind de ratare. Nu jucam fotbal la armata. Preferam sa fumez in acel timp. Era mai sanatos pentru mine.
NU VREAU SA JOC FOTBAL IN ASA NATIONALA.

VOI FUMA.

Cam atat…

t150



(Acest articol este scris din plictiseala, in asteptarea unui razboi, care, probabil, de curand va incepe)