Join the new world

Intro: I had a dream
Ca ghilotina isi gaseste locul printre exponatele muzeului de ceara ale presei eromanesti, undeva intre statuia lui Confuzius si cea a geometricului caine patrat, impaiat.
Cuvantul ei se raspandea in eter dar lumea realiza abia dupa ce profetiile se implineau, cum se intampla de obicei.

Cititorii fideli stiu regula: eu doar scriu. Cuvintele sunt acolo.
Restul, sunteti liberi sa intelegeti ce vreti.
Si sa nu credeti niciodata ca ati descifrat intreg wall-textul, ca ati inteles mesajul in totalitate...


Cine n-are batrani...

Cum mergeam zilnic de la piata sa-mi cumpar cele necesare traiului zilnic ma intalneam adesea cu o persoana mai in varsta decat mine. Locuiam in acelasi cartier si il observam de fiecare data cand participa la manifestarile publice la care luam si eu parte. Pentru o scurta perioada am fost chiar si angajat la compania sa.

Respectat de multi, prieteni cu toti, de obicei tot el era cel care saluta primul cand dadeai ochii cu el.
Cu toate ca era trecut de prima tinerete, nici nu era batran, desi parul negru-pana de corb trada o grizonare prematura. Coada de dinozaur incepuse sa-i creasca. Trecuse prin multe dar nici el nici ceilalti nu se gandeau inca la vremea cand va pune uniforma in cui.
Sau nu aveau curajul

Care uniforma militara o purta mai mereu, cu toate ca isi crease imaginea unei persoane publice, cel putin asa il vedeam eu; fusese si ministru intr-un mandat sau doua.
Nu e vina mea ca rangul meu politic e mai mare decat cel militar - imi spunea intr-una din discutiile noastre.

Avea grad de maior. Si ii statea (inca) bine uniforma pe el.
Ca acum ceva ani, cand fusese fotografiat alaturi de tatal sau, ambii purtatori de uniforma gradata.
El: Aici sunt eu si tatal meu, povestea in timp ce imi arata cateva poze. Tatal meu era si comandantul unitatii militare. Eu n-am fost asa de inalt in grad precum el, ma interesase mai mult politica. Faceam parte din acelasi partid si, curios, in partid eu aveam o pozitie mai inalta 🙂.

Obisnuiam sa ii rasfoiesc albumul, galeria de poze si colectia de articole decupate din ziare atunci cand il vizitam acasa.
Nu avea o vila mare, dar locuinta sa era una cocheta. Nu il vizitam prea des, uneori invitat inopinant, dar mereu avea la dispozitie un vin q5 cu care sa-si cinsteasca oaspetii. Sufrageria era decorata cu o panoplie de medalii de SS, in numar proportional cu cele de congresman.
Eu: Vorbeati de tatal dvs. Dar, daca nu va supara intrebarea, la randul dumneavoastra ati avut copii?
Cei mai tineri fii ai sai erau recruti in Garda Nationala inca de pe-atunci, iar cel mai mare era deja inrolat intr-o unitate militara profesionista si il mai ajuta din cand in cand.
El: Am dorit sa-i tin departe de politica, indrumandu-i cu primii pasi spre garnizoana.
Si da, ma supara intrebarea, spune-mi Tu 🙂

Ultima oara cand il vizitasem avea pe masa o carte despre razboinici si invingatori, intitulata 'Honor Et Patria'. Cartea era deschisa cu un As de Inima Neagra drept semn de carte.
Nu citea mereu, decat ziarele care-l interesau.
El: Unii ma plicitsesc. Insa tu imi placi cum scrii. Ai talent!
Vroiam sa cred ca e doar un compliment de cumsecadenie, doar pentru a nu mi-o lua in cap 🙂
Pe langa asta, mai si scrisese la viata lui. Ii citisem doar cateva articole, si am vrut sa arunc o privire mai in amanunt asupra bibliografiei sale.

Am continuat sa-i inspectez galeria de poze, pe care o lasasem neterminata de data trecuta.
Privind la poze si la personalitatile alaturi de care se infatisa la ocazii mai mult sau mai putin oficiale, am primit de inteles ca fusese ceva important la viata lui.
Il vazusem alaturi de Maniu, de Cluj Forever si Omae, de Victor Petrescu la eCotroceni alaturi de reprezentanti ai armatei, de un fost presedinte eLAM al carui nume imi sta pe limba, alaturi de alte si alte personalitati si oficialitati romanesti, ministri sau prim-ministri, in diferite contexte. Existau si nume sau fete pe care nici nu le stiam. Pesemne erau si straini.

Insa o anumita poza am privit-o insistent ultima data, vrand sa inteleg exact povestea ei.
Era echipa propusa de eLAM pentru congresul roman. Parea o poza veche, caci nu puteam recunoaste decat pe cativa. Capitanul semana totusi cu Armanu.
El: Kiri.
Eu: Cum?
El: E Kiri II. Atunci lider de partid, membru RGD, varful de lance al Legiunii in acea perioada.
Am vrut sa vad daca il pot gasi printre candidatii legionari din luna aceea dar nu ma puteam opri sa nu-l intreb intai despre trecutul sau de legionar. Si spre surprinderea mea, aveam sa aflu ca fusese chiar un membru activ in cadrul partidului, cu discursuri specifice si luari de pozitii.
El: Am fost o perioada sef de cuib, chiar in regiunea ta. A noastra.
Eu: Sef de cuib nu e...
El: Ba da, dar am fost inaintea lui. Intr-o luna am fost chiar candidatul propus de eLAM pentru postul de CP.
Incepusem sa caut in arhiva memoriei luna cand s-a intamplat asta cand mi-a dat spre rasfoire colectia sa (completa?) din 'Vocea Legiunii'. Intalnirea asta incepuse sa-mi placa 🙂

Eram placut surprins sa stiu ca pe langa identitatea regionala si asemanarea onomastica (si el avea un nume bombastic si bombardant prin sacadarea sunetelor ca si mine) aveam in comun si un trecut legionar.
Incepuse sa-mi povesteasca despre Legiune, despre cum era odata, cum membrii partidului erau toti vulturi si invers, despre certurile cu Omae si ascensiunea eLAM...
Eu: Cati membri eLAM urmeaza legionarismul si in RL?
El: Nu toti.
Chiar daca partidul aduna sub aripile lui toti simpatizantii nationalisti sau ai ideii lui CZC, mai sunt si altii, ca cei care doar nu rezoneaza cu comunismul sau adeptii unei grupari de extrema dreapta, paramilitara.
Paul T. Craciunescu, Minimax, Bogdan Armand Sibrand, sunt doar cateva exemple de presedinti eLAM ai caror eactivitate legionara a fost mai presus decat activitatea RL. Altii sunt cei care militeaza, facand trecerea spre lumea cealalta mai mult decat o joaca, insa trebuie sa existe si cei care sa poarte cauza elegionara mai departe, laitmotivul unei politici romanesti curate si onorabile.
Cu Bogdan Armand Sibrand eram contemporan, pe Minimax avusesem ocazia sa-l vad doar de cateva ori dar despre Paul T. Craciunescu stiam prea putine. Avand si inclinatii spre romantism, imi placea insa enumerarea de lideri.
El: Orice membru care intra in eLAM are doar patriotismul ca minima cerinta. Pe unii poate ii incomodeaza e-ul din fata, posibil. Dar elegionarismul se invata pe parcurs, unitatea grupului fiind cea care conteaza.
Eu: Totusi, eu cred ca un lider/presedinte eLAM, un eCapitan daca vrei sa-i spun asa, trebuie sa aiba o conceptie apropiata cu cea a fostilor legionarilor, sau macar simpatii. Este un must-have din punctul meu de vedere, dar si capacitatea de a strange laolalta simpatizantii legionari RL cu role-playerii, facandu-i sa lucreze spornic impreuna.
El: Da si nu. Iti dau dreptate intr-o privinta.
Dar sa nu uitam ca numai eu stiu 3 camarazi care au intrat in eLAM pentru ca ii chema Mihai. Si inca fosti presedinti(!). Stiai asta? 😉
Eu: Ce crezi tu ca inseamna Legiunea? Fac un sondaj. 🙂
El: Intrebarea corecta ar fi 'ce inseamna Legiunea pentru tine?' Iar la aceasta intrebare ar trebui sa-ti raspunzi singur. Cred ca fiecare raspunde in felul sau.

Spicuiam in continuare din colectia de fotografii si o poza cu el si Malika imi fura un zambet surprinzator. Il vedeam apoi alaturi de Konnarcis si ma intrebam care a fost legatura cu Moldova, vazusem deja destule poze cu cei aflati peste Prut.
Dar apoi dadusem peste o poza in care erau Sas Dragos, Bogdan Armand Sibrand si Azazel of Rahova, ca un triumvirat legionar din primavara anului 2010.
Eu: Tu unde esti aici? E singura fotografie in care tu nu apari?
El: Eu le-am facut poza 😉

Imi povestea apoi cum cele mai mari satisfactii le-a avut ca militar, in timpul asediilor trecute ale Budapestei. Apocalipsa Risingului a schimbat insa tot, lumea nemai putand fi niciodata la fel cum era inainte.

Observasem si un insemn ocult in tot acest timp, un insemn masonic credeam eu la o prima vedere.
Eu: Ai facut parte si din masonerie?
El: Tace, intorcand privirea in alta parte, privire ce ascundea ca stie mai multe. Care dintre ele? imi raspunde el apoi, zambind.

Inainte sa plec purtasem iar niste discutii despre Legiune. Spunea ca eu as fi urmatorul The One, ca, din cate vedea el, putini sunt asa de activi ca si mine.
El: Uite ce e, Armand, ti-am urmarit activitatea de pana acum si observ ca ai potential.
I-am spus ca o promisiune ca voi ramane in continuare fidel partidului, atat cat imi va permite timpul.
Eu: Dar tu? Te vei mai intoarce vreodata in Legiune?
El: Nu se stie. Probabil ma voi intoarce cand va mai fi iar nevoie de mine, sau nu va mai fi nimeni altul care sa duca stacheta mai departe.
Nu poti spune niciodata ce se va intampla.
Insa imi povestise apoi ca deja incepea sa dea semne de boala pe care nu avea cum sa le treaca cu vederea, probabil efect al unei activitati trecute solicitante. Se temea de rezultatul ultimelor analize care il testau de sindromul ochilor reci. Observasem ca avea si ceva bagaje facute.
Dupa alte cateva indicatii privind eLAM, ne-am luat la revedere, dandu-mi cadou si o carte cu dedicatie.
El: Si nu uita. Legiunea nu face politica. Face istorie!
Cam aceasta a fost ultima noastra intalnire.

Astazi, am de gand sa il vizitez din nou.

Din cronicile lui Sibrand
profetul Ghilotinei

Quote of the day: To understand is to believe. Hermes Trismeg
*ghidul cititorului - manual de utilizare al Ghilotinei
Sferic Media Group
Orion Point
#eMedia