CINCI [UNU + DOI + TREI] /////// UPDATED

Day 476, 11:54 Published in Romania Romania by newcx7

Motto: Fortis cadere, non cedere potest. (Cel puternic poate sa cada, nu sa cedeze)

Nu stiu daca este timpul pentru un astfel de articol.
Pentru mine, sfarsitul este previzibil.
Am incetat sa ma imbat cu vise fara legatura cu realitatea.
Ma intorc acum spre trecutul recent si incerc sa vad unde am gresit.
Fara indoiala ca am gresit cu totii si ca vina este comuna. Nu exista un singur vinovat. Nu este corect sa dam vina pe Presedinte, Congress, etc pentru ceea ce se intampla acum. Germenii crizei au aparut cu mult timp inainte insa noi fie nu am vrut, fie nu am stiut sa-i vedem.

Ceea ce vreau sa va propun acum este sa gandim la rece, fara resentimente si fara ura.

Sa identificam impreuna cauzele starii actuale. Numai daca intelegem ce si unde am gresit, vom putea sa evitam a repeta aceleasi greseli.
Altfel spus, vom invata sa fim mai puternici.

Din ratiuni de sistematizare, va propun sa incercam sa limitam la 5 numarul cauzelor.
Este posibil ca numarul cauzelor ce au condus la starea actuala sa fie mai mare. Deocamdata sa incercam sa le identificam pe primele 5.

Voi incepe eu:

UNU:

Falimentul ideii de firme detinute de corpuri militare


Cu doua luni in urma (retineti, va rog, DOUA LUNI), intr-unul din articolele serioase (da, cand ma plictisesc scriu si articole serioase), atrageam atentia asupra raului produs de firmele create si administrate de corpurile de armata.
Articolul integral il gasiti aici: http://www.erepublik.com/en/article/falimentul-politicii-economice-actuale-728838/1/20

Ideea principala era aceea ca “am ajuns in situatia paradoxala in care Armata Romana, cea care ar fi trebuit sa apere independenta Romaniei si sa-i garanteze si sa-i mentina statutul de superputere, s-a transformat intr-o larva care epuizeaza pana la moarte trupul gazdei sale. Armata Romana s-a transformat intr-un ucigas tacut care loveste chiar in economia Romaniei, cea care ii asigura de fapt finantarea activitatilor militare. Ne gasim in situatia de extrema ingrijorare in care Armata nu va mai apara o natiune ci ii va provoca decesul iminent, prin secatuirea resurselor economiei si epuizarea extrema a surselor de venituri”.

Mi-as fi dorit sa gresesc atunci, pentru ca ceea ce s-a intamplat acum a dovedit ca aveam dreptate.
Nu imi asum talente de prorooc, insa chiar asa s-a intamplat.

Ce ne-a dovedit perioada care a curs de la declaratia noastra de roazboi impotriva Indoneziei?

- ca firmele corpurilor de armata au produs insuficiente arme chiar si pentru membrii lor. Lipsa acuta a armelor s-a resimit dupa chiar primele doua lupte, moment in care unele corpuri de armata au considerat ca se impune si o rationalizare a acestora. L aun moment dat a aparut si ideea rechizitionarii de catre stat a firmelor de armment.
- ca acest sistem de firme subordonate corpurilor de armata este deficitar si loveste chiar economia tarii prin: a. evitarea platii taxelor datorate statului (a se vedea in acest sens criticile recente privind furtul de arme puse pe piata cu preturi de 0.01 ron dar si faptul ca majoritatea transferurilor de bunuri intre membrii corpurilor militare si firme se face prin donatie); b. evitarea platii impozitului pe venitul salarial, dat fiind ca salariile oracticate sunt de aproximativ 1 ron/zi
- nu numai comertul cu arme practicat de corpurile de armata prin firmele proprii a secatuit economia Romaniei ci si faptul ca aceleasi corpuri militare au dezvoltat o retea intreaga de servicii conexe. Daca lucrurile s-ar fi limitat la firme de weapons, efectul distructiv asupra economiei nu ar fi fost atat de mare. Insa, asa cum aratam in articolul de acum 2 luni: “au aparut firmele de food (soldatii tre' sa manance, fireste), au urmat firmele de grain (ati ghicit, food se face din grain), au si firme de gift si firme de moving si uite cum corpurile de armata se autofinanteaza, isi produc singure necesarul de produse finite da capo al fine, nu depind de piata, nu platesc taxe si impozite (au salarii de 1 ron iar miscarea produselor se face prin donatii)”.

Realitatea este ca aceste corpuri de armata si firmele create si administrate de acestea au cauzat economiei Romaniei un prejudiciu pe care eu il apreciez ca ridicandu-se in fiecare luna la suma de 1000 gold. Nu sunt economist, valoarea la care am ajuns este rezultatul unor calcule aproximative, invit cei ce stapanesc mai bine problema taxelor si impozitelor in eR sa faca un calcul aprofundat.
Pe de alta parte, acest sistem a dat o lovitura puternica firmelor private, in special firmelor de armamant dat si celor din celelalte ramuri ale economiei nationale, care s-au vazut treptat lipsite de marea parte a consumatorilor si clientilor obisnuiti.
Cel putin la nivelul de weapons sistemul a facut ravagii, si aceasta o spun in calitate de fost patron al unie firme de weapons q4, si asta in perioada marii campanii din Rusia. O firma de weapons devenise o piatra de moara de care nu stiai cum sa scapi mai repede, iar profitul pe care ti-l aducea pe vreme de razboi nu acoperea pierderea din vremurile de pace.
Rezultatul acestei stari de fapt: o industrie de aparare anemica, arme putine, venituri mici, surse de venit pentru buget reduse.
Toate aceste elemente au constituit toti atatia factori favorizanti pentru apariti aunei noi clase sociale, a micilor (iar apoi marilor) traficanti.
Numarati articolele ce apar intr-o singura zi avand ca subiect vanzarea sau cumpararea de bunuri si va veti convinge de amploarea acestui fenomen.
Apreciez ca numarul traficantilor ca si procent din populatia activa (si va asigur ca traficantii sunt printre cei mai activi jucatori) este de in jur de 6-7%, iar acesti “intreprinzatori” prejudiciaza bugetul statului cu o suma egala cu cea cu care prejudiciaza si armata romana (1000 gold lunar).
Ca si concluzie finala, Romania, la momentul declaratiei de razboi asupra Indoneziei, avea o economie fragila, venituri bugetare subminate de existenta unui trafic masiv de bunuri/produse si de existenta firmelor administrate de corpurile de armata. La acelasi moment, rezervele de armament erau insuficiente, existand pericolul epuizarii acestora dupa doar 2 zile de lupte.

Va rog sa contribuiti si voi la acest material. Daca cunoasteti si alte cauze ce au condus la starea de fapt actuala, va rog sa le analizati.
A fost UNU.


DOI

EXPANSIUNEA TERITORIALA NECONTROLATA


A doua cauza a starii actuale poate fi regasita in modul mult prea relaxant si lipsit de viziune in care Romania si-a extins teritoriul in ultima perioada.
De la bun inceput, sunt de acord cu faptul ca aveam si avem si acum nevoie de regiuni cu resurse high. Cu cat mai multe regiuni cu resurse high, cu atat mai bine. Ideea de baza este sai ai o regiune care sa iti ofere o resursa la nivel maxim.
Ceea ce a scapat probabil unora a fost faptul ca, spre deosebire de RL, resursele din eR nu se consuma.
Cu alte cuvinte, ca am o singura regiune cu iron high sau ca am doua regiuni cu iron high, este acelasi lucru, nu castig nimic in plus din faptul ca am doua sau mai multe regiuni. Eventual, singurul castig ar fi ca le am eu si nu le au altii.
Din aceasta perspectiva, politica de cuceriri a Romaniei ar fi trebuit sa fie gandita totusi mult mai realist si analizata nu numai posibilitatea de a cuceri o regiune cu resurse high, dar si capacitatea de a o pastra.
Nu o sa inteleg niciodata de ce ne-am incapatanat sa pastram SGP in defavoarea Ungariei. SGP nu ne aducea decat un castig de natura morala, fiind insa irelevanta sub aspect economic si politic.
WSR ne-a adus insa iron (pe care il aveam deja in Podolia, deci nu prea conta), dar ne-a adus si alte doua resurse high: wood si oil. Din aceasta perspectiva, cred ca decizia de a ataca si cuceri WSR a fost una in concordanta cu interesul national.
Un aspect care insa nu a fost luat in calcul de artizanii expansiunii teritoriale a Romaniei a fost acela ca desi poate este usor sa cuceresti regiuni, este foarte greu sa le pastrezi dupa aceea.
Nu ma refer aici la DS Q5 si Spital Q5, cu la faptul ca cel mai bun mijloc de a apara o regiune este sa o populezi cu cati mai mult locuitori, acestia fiind cei care cresc nivelul zidului.
Luati cazul Ungariei, care are cel putin 2 regiuni inexpugnabile: Western Transdanubia cu 4774 locuitori si Central Transdanubia cu 2486 locuitori.
Concluzia este la indemana oricui: multe regiuni insemna o rarefiere a populatiei astfel incat majoritatea regiunilor vor avea cateva zeci de locuitori iar apararea acestora va fi extrem de dificila.
La aceasta se adauga si dezavantajele ce apar in momentul alegerilor, cand poti sa iesi lejer congressman cu doua voturi: al tau si al clonei!
Teritoriul pe care Romania il anexase in urma campaniilor sale militare necesita, pentru a fi aparat corespunzator, o populatie pe care o estimez la peste 20,000 de jucatori, ceea ce este si va ramane irealizabil o lunga perioada de timp de acum incolo.

A fost DOI.



TREI

AUTO-SUPRAESTIMAREA


Cand e sa iti ia Dumnezeu mintile, atunci e clar ca nu mai e nimic de facut.
Cat voi mai fi in eR nu voi uita mesajul Presedintelui catre tara, definind notiunea de “raspuns disproportionat” pe care Romania poate sa il dea.
Nu o sa uit nici cuvintele Presedintelui de la inceputul razboiului cu Indonezia:
“CEL TARZIU SAMBATA, 07 MARTIE 2009, ora 1😇0 ora Romaniei, vom dezamorsa complet acest "plan diabolic" (de 2 lei) al PEACE si vom ataca, conform planului, regiunea Xingjang, unde ii batem mar pe Indonezieni. La fel de amical si de fair play. Dar la fel de rau.”

DOAMNE, CE VREMURI FRUMOASE! Dupa cuvintele acestea cum sa nu lupti?

Avem cu totii o vina majora in faptul ca ne-am considerat o superputere, fara sa fim insa asa ceva.
Haideti sa ne reamintim continutul acestei notiuni: la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial erau cunoscute practic doua mari puteri: Statele Unite si URSS. In timp, au aparut si alte puteri militare, fapt ce a determinat ca SUA si URSS (care, fireste, nu stateau pe loc cu programnul militar) sa fie considerate SUPERPUTERI.
O SUPERPUTEREeste acea natiune care are capacitatea militara de a lupta impotriva restului puterilor/superputerilor din lume, putand fie sa le tina piept, fie sa le infranga.

Romania nu a fost niciodata o superputere.

In primul rand, dati-mi va rog un singur exemplu de razboi in care sa ne fi confruntat cu o tara cu o forta militara cel putin egala cu a noastra.
Nu e asa ca nu gasiti?
Romania, asa cum o stiam pana mai zilele trecute, s-a format prin: unirea cu Moldova, ocuparea Ucrainei slab populate, razboiul cu Ungaria si cel cu Rusia.
Ultimele 2 razboaie nu au avut loc cu superputeri (sau macar puteri): Ungaria nu era cea de azi si nu era nici in PEACE, avea pana in 1000 de cetateni cu tot cu SO-uri, iar Rusia era vai de mama ei: nu aveau armata, de abia scapasera de comunisti, se certau ca la usa cortului. In plus, va reamintesc ca la rusi am facut TO, evitand o batalie propriu-zisa cand in sprijinul rusilor venisera tarile PEACE.

Concluzia: de ce Romania era o superputere?

NU A EXISTAT NICIUN RAZBOI PE CARE ROMANIA SA-L FI CASTIGAT SI IN CARE SA FI LUPTAT CU CEL PUTIN O TARA DE ACEEASI FORTA CU A NOASTRA!
Am gresit cu totii atunci cand am bagat in cap, fara sa gandim, ca suntem cei mai tari, cei mai buni si cei mai puternici.
Mai mult decat atat, ne-am si iritat aliatii, actionand fara a-i informa, facand ce vrem noi, declarand razboi in dreapt asi in stanga si certandu-ne cu toata lumea.
Pana si aliatii nostrii s-au cam saturat de stilul nostru de a actiona, specific unui pusti de cativa ani si nu unei democratii mature.

Este vina noastra ca ne-am auto-supraestimat.
Nu aveam nici motivul si nici dreptul sa o facem.