Join the new world

Inima mea este un orășel vesel și colorat. Ei bine, nu chiar. Inimile oamenilor sunt de obicei orășele, a mea e mai mult un fel de circ, dar încearcă să pară respectabilă spunându-și orășel. În Inima mea trăiesc multe, majoritatea nemaivăzute și nemaiauzite. Toate ideile năstrușnice se nasc aici. Ca de exemplu atunci când am dat foc la cadă. Da, da, ideea aia sigur s-a născut în Inimă, mintea ar fi renegat-o instantaneu. Dar să nu vorbim despre asta.
Inima mea are patru Cartiere ordonate și climă temperată.

Ordonate în sensul că fiecare își știe bine locul, deși se amestecă încontinuu.
Temperată, pentru că dacă cineva ar face media dintre taifunurile pustiitoare și zilele în care soarele strălucește de parcă ar fi drogat, iar da destul de egal.

Inima mea este un loc destul de prietenos. Cartierele se amestecă, nimeni nu discriminează, nimeni nu limitează. Unul dintre Cartiere se Mândrește că ar fi mai special, pentru că are un singur locuitor, un locuitor care are la dispoziție un întreg palat numai pentru el. Dar locuitorul lui este de obicei prea mândru pentru a pune lemne pe foc și nu după mult timp i se face frig și se mută în alt Cartier. Apoi este Cartierul Pustiu, prin care se mai rătăcesc diverși, unii rămân, unii pleacă. S-a obișnuit să fie pustiu și este destul de inert, rar se mai întâmplă să fie furtuni pe aici. S-a micșorat mult cu timpul, lăsând loc și pasând obligații celorlalte. Cartierul cel mai Vesel este un veșnic du-te-vino de oameni pestriți, deosebiți și ciudați. Imposibil să treacă zi fără un mic incident. E ca o petrecere de hipioți la care a uitat să vină și poliția. Și totuși Cartierul Vesel este cel care ține Inima funcțională. Locuitorii lui se îngrijesc de împrejurimi și nu lasă circul, eh, adică orășelul, să dea faliment. Câte unul sau altul mai sare gardul către celelalte Cartiere să vadă ce se mai întâmpla pe acolo. Câteodată se întorc imediat, câteodată rămân plecați o vreme. Al patrulea Cartier este biblioteca. În ea trăiesc doar Idei, nu și oameni. Ideile pot trece în celelalte Cartiere, pot da câte o tură pentru a mai face ordine printre oameni, dar oamenii niciodată, niciodată nu au reușit să intre în Cartierul Ideilor... bine poate o dată da, dar a fost o excepție.

Inima mea ar fi fost un loc relativ normal, cu trei Cartiere mici sau medii, orbitând în jurul unuia mai mare – cam ca în toate Inimile. Ar fi fost dacă lucrurile nu scăpau de sub control. În alte Inimi, diviziunea Cartierelor este strictă, nimeni nu intra și iese așa oricum după bunul plac. În orașele normale se intra cu viză și se iese doar mort. Doar că, după cum ziceam, Inima mea aduce mai mult cu un circ și administratorii au hotărât că firile mai artistice au nevoie de mai multa liberate și din acest motiv a apărut problema.

Neinvitate și nedorite, în mijlocul Cartierului Vesel - metropola Inimii - au apărut trei Găuri Negre. Au apărut pe rând, la intervale regulate, destul de lungi, dar nu suficient de lungi pentru a nu-i îngrijora pe locuitorii Cartierului Vesel că acestea vor ajunge cândva să le acapareze căminul. Văzând că tot apar Găuri Negre, ba chiar mai mult, mai și cauzează taifunuri îngrozitoare din vreme în vreme, locuitorii au încercat să le afle originea. Au cerut chiar sfatul unei Idei, dintre cele care mai dădea ture de recunoaștere pe la ei. Ideea le-a spus că aceste Găuri Negre fuseseră locuitori ai Cartierului Vesel, la fel ca și ei, și că ar fi plecat pentru prea multă vreme în alte Cartiere. Când au încercat să se întoarcă, nu au mai găsit drumul înapoi și au rămas prinse cumva între dimensiuni și sentimente.

Ideea le-a spus locuitorilor Cartierului Vesel că exista o veche regulă, demult uitată. Regula spunea că odată ce ești locuitor al Cartierului Vesel, rămâi pe vecie. Chiar dacă treci în alt Cartier, o părticică din sufletul tău rămâne agățată de locul tău de baștină. Dacă încerci să scapi sau dacă te pierzi, acea bucățică din suflet este amputată și în locul ei apare o Gaură Neagră. Locuitorii altor Cartiere sunt liberi să își schimbe reședința sau să dispară. Pot să moară sau să se dizolve, Cartierul lor de baștină face față, mai cedează din atribuții altui Cartier - se descurcă el. Dar Cartierul Vesel nu își permite pierderea niciunui locuitor, nu îl poate înlocui pentru că este de neînlocuit.

Oricine poate face un foc în Cartierul Mândru.

Oricine poate da un sfat în Cartierul Pustiu.

Orice Idee este liberă să circule.

Dar atribuțiile locuitorilor Cartierului Vesel sunt atât de diverse încât atunci când unul dintre ei pleacă, lasă în urmă o Gaură Neagră pentru totdeauna.

În Inima mea se poartă să îți lași moștenirea nu la sfârșitul vieții, ci la începutul ei, pentru a apuca să se împlinească:
Găurilor Negre din Inima mea le las o făclie veșnic luminoasă. Atât de luminoasă încât să poată găsi drumul înapoi înainte să îi absoarbă lumina.