Join the new world

Avea dimensiunile unui ied, cu picioare mici și robuste, un păr cârlionțat și o privire ușor tristă. Foarte loial și atent la tot ce se întampla în jur.

Periodic era eliberat din lanț și după ce făcea câteva tumbe de fericire prin ogradă, o zbughea în grădină și alerga în treaba lui până pe înserate. Se întorcea flămând și plin de scaieți.

Îl ademenea cu căteva oase și încerca cu mânuțele ei mici să-i smulgă scaieții din păr. Câinele își arăta recunoștința prin linsul mâinilor și printr-un scâncet înduioșător.

Dintr-un simț al aventurii s-a gândit atunci că ar putea face dintr-un câine de curte, un câine polițist. I-a pus zgarda la gât și au facut pași împreună, prin curte, imaginând că vor rezolva împreună cazuri deosebit de grave. A gândit că dincolo de poartă aventura ar fi fost cu mult mai palpitantă.
O greseală, însă, care a costat-o o mușcătură de mână.

Ea nu i-a uitat niciodată privirea. Cu mâna în gura câinelui, speriată fără îndoială și cumva îndurerată, citea în privirea lui o deznădejde cumplită. Căinele o mușcase de mână cu amărăciune. Din dragoste, din atașament, din disperarea de a nu fi abandonat, a apucat-o de mână și a încleștat fălcile.

Cățiva ani mai târziu căinele s-a prăpădit otrăvit de un om rău și această pierdere a îndurerat-o. În amintirea ei, mai merge uneori până la poartă, privește dincolo de ea și o atinge cu palma dreaptă.

Cârlionțatul trebuie s-o fi iubit tare mult. Altminteri ar fi mușcat-o cu ușurinta chiar de mâna stângă, mâna cu care ea ținea câinele de zgardă.