Editorialul Presei

Nu se merită menționat.
Nimeni...
Nimeni avea un frate.
Nimic...
Nimeni cu Nimic se au... cordial.
Nimic in plus!

Relația era una interesantă:
Nimeni nu credea nimic.
Nimic nu venea la Nimeni, vorbea la telefon.

Pe când Nimeni era tânăr, el a crezut cu tărie o idee.
Credea că din Nimic poate face ceva.
Dar un Nimeni să facă Ceva din Nimic?
Imposibil...

... de asta se au cordial...
Formalități și atât.

Mai recent, Nimic a fost plecat in străinătate.
A văzut oameni,
A văzut castele,
A văzut că oriunde există Ceva, doar că între el și fratele său Nimic.
Ce îi făcea atât de diferiți?
Nimic, spunea frate-său.
Orgoliul, se gândea Nimic.

Și avea dreptate...
Cineva poate sa fie un Nimeni, dar are personalitate.
Deci un Nimeni nu există, este doar un caz ipotetic.

ÃŽntr-un final, Ceva a fost creat de Nimic.
... Ideea...
Deci nimicul este o resursă.

Sau are cineva dreptate?
Nimeni sau Nimic?
Desigur...




*Campania Revitalizarea Culturală