Amintiri (Episodul 1)

Day 1,193, 00:33 Published in Romania Romania by Club 28

Vă salut. Acelaşi fLucian. Probabil mulţi dintre voi nu mă mai cunosc, dar am fost, ca şi alţii un veteran care a participat la menţinerea şi susţinerea României.

Sunteţi mulţi noi, şi sunt mulţi vechi, care au lăsat în urmă doar conturile de profil. Şi sincer îmi pare rău. Era altfel, era diferit totul, eram "tineri", era bine, era intens, eram uniţi....

Simt nevoia să republic nişte articole care sincer mi-au adus zâmbetul pe buze şi mă bucur că le-am scris la momentul potrivit, pentru că, în mod sigur, vă veţi aduce aminte şi voi de momentele care au catalogat România, la momentul respectiv, ca fiind cea mai puternică ţară din lumea eRepublik, iar pentru cei noi, aceste rânduri pot fi considerate "scrisori de război"... scrie de mine pe vremea când România însemna într-adevăr ceva pentru fiecare dintre noi.

Episodul 1:

"A început furtuna" (articol scris acum un an şi ceva)

"Sunete de trasoare trase în aer, simt cum pământul vibrează, ştiu că nu visez, mă uit în jurul meu, sunt buimac, abia trezit, aud urlete de nervi, încărcări de puşti, arme pregătite.
Mă ridic din pat, îmi tremură mâna, mă uit la ceas 23:29. Aud din depărtare telefonul care sună şi sunăăăă şi aşteaptă să răspund odată:

-Alo ,....alo... cine ...ccine e ?
- Domnule căpitan este o zi importantă, sunteţi chemat la unitate......bzzzzzzzzzz
- Alo .. alo...!simţeam cum nodul din gât nu mă lasă să respir ca lumea..

Ma îmbrac repede, ies din apartament, în timp ce cobor scările îmi închei nasturii la cămaşă, ies din bloc, şi pentru câteva momente, mă uit pe cerul deja luminat de trasoare rachete şi avioane. Eram speriat, dezobişnuit de aceste momente.

Ajung la unitatea militară... agitaţie, tancuri, trupe întregi plecau la război.
Urc scările disperat încercând să îmi dau seama pe cine atacam. Emoţiile îmi cuprindeau tot corpul.... îmi dau cu mâna prin părul ciufulit, şi intru în biroul şefului.

- Să trăiţi, căpitan fLucian, permiteţi. să....
- Permit pe dracu ...LA LUPTĂ.
- Dar. ..nu am fost anunţat că..
- Băiete, e o zi importantă azi, azi .......azi ... AZI ATĂCAM PODOLIA!!

Vestea parcă m-a trezit. Instant. Mă duc în locul în care aveam pregătite deja armele, muniţia şi echipamentul de luptă şi plec către Podolia. "Ahhhhhhhh..... muşc din ei ......" îmi zic în gând cu o poftă de luptă incredibilă.

LA LUPTĂ BĂIEŢI, ÎI FACEM POSTERE !!!!

P.S. - Cred că ziua 612 va deveni o zi istorică.


Va multumesc, fLucian!"

Prietenii ştiu de ce.
Ziua 612... jumătate din viaţa eRepublik.

Amintiri...

Vă mulţumesc, fLucian.

(În viitor voi republica probabil şi alte momente care mie unu mi s-au părut cel puţin importante).