eTabloid

No, şi dau să mă înrolez şi eu într-un corp de armată. Mă verifică, mă consultă, mă întreabă, eu răspund. Completez un formular şi semnez că sunt de acord. Mă încadrează într-o unitate şi primesc uniforma. Dau să mă îmbrac şi eu, că deh, sunt soldat. Îmi închei bine haina şi când să mă uit în oglindă, tot în blugi şi cu tricoul roşu cu zâmbăreţul mă văd. No, aşa ceva nu se există. Mă uit pe mine şi chiar aşa e. Uniformă stă împachetată pe patul din cazarmă. Bag iară cracul pe pantalon, îmi trag brăcinarii pe mine şi închei haina. Mă duc repede la oglindă. Ei comédie! Sunt în hainele de stradă. Uniforma, iarăşi, la locul ei pe pat. Mă, ce durerea mea se-ntâmplă? Oi fi vreun vampir şi de aia mă văd altfel în oglindă. Păi ş-atunci de ce tot găsesc uniforma pe pat? Mă scarpin la ceafă şi mă îmbrac din nou. Nu mă mai uit în oglindă. Cum îmi şade, aia e. Mă duc la popotă să mănânc. După ce mă întorc zic totuşi să văd cum mai arată uniforma pe mine, că parcă ăia de m-am întâlnit cu ei n-au zis nimic, deci nu e nimic în neregulă. Hai că frumos mai arăt ca soldat! Doar că mă uit în jos şi sunt tot în blugi. No, acum chiar că m-am bulversat de tot! Lasă că mă lămuresc eu mâine.

Poftim dilema!