Join the new world

Demult, tare demult, cu mult timp inainte ca primii oameni sa-si poarte pasii pe acest Pamant, exista o gradina minunata si binecuvantata, unii ii spun Gradina Edenului.Cuvintele nu pot exprima frumusetea acestui colt de rai, o creatie cu adevarat dumnezeiasca. Pomul Vietii si Marul Originar se aflau in centrul acestei gradini, inca neatinsi, inca nepangariti. In Eden Dumnezeu a pus fel si fel de vietuitoare, pasari frumos colorate, lei maiestuosi, elefanti batrani si impasibili, gaze minuscule, totul era armonios, frumos si pur.

Prin centrul Gradinii curgea un rau lenes, cu o apa limpede ca cristalul in care norii pufosi se reflectau ca intr-o oglinda fermecata. Zilnic vietuitoarele veneau la acest rau, se adapau din apa binecuvantata si plecau, dar intotdeauna putea fi vazuta acolo o pasare, care isi privea ore in sir propria reflexie. Mahnirea ii cuprindea sufletul, era atat de urata, comparativ cu toate celelalte pasari. Cu mult inainte ca Deznadejdea, Ura, Frica, Uraciunea, Rusinea si toate celelalte Rele si Furii sa se dezlantuie pe Pamant scapand din inchisoarea Marului sau din Cutia Pandorei, aceasta pasare cunostea Raul si Mahnirea si Suferinta.

Este adevarat ca era foarte urata acea pasare. Dar in schimb Dumnezeu ii daruise un dar refuzat tuturor celorlate vietuitoare ale Edenului: o voce care subjuga orice fiinta, prinzand-o in mreje, framantand-o, rascolind-o. Zilnic la rasaritul soarelui pasarea intampina ziua din varful Pomului Vietii, cantand. Zilnic intreaga suflare a Edenului se strangea vrajita langa Pom, captivati de glasul dumnezeiesc ce rasuna si reverbera prin sufletele lor. In cele cateva minute de la rasaritul soarelui, acolo sus, pe Pom, cantandu-si dragostea pentru viata si pentru iubire, acea pasare urata era stapana tuturor inimilor din Eden. Pana si Dumnezeu asculta vrajit, impartind binecuvantari peste toata Creatia Sa. Dar in multime se afla o alta pasare, frumoasa ca toate celelalte, dar care gustase din Cupa Raului si Invidiei si Urei. Era Diavolul preschimbar in pasare, care nu suporta iubirea sincera pe care acea uraciune de pasare o primea de la fiecare suflet din Eden.Si de fiecare data necajea Glasul Divin cu cat este de urata fizic,ce penaj gri-murdar are comparativ cu toate celelalte pasari. De unde si mahnirea si ritualul zilnic al plansului deasupra raului.

Atunci cand durerea si suferinta au devenit insuportabile, pasarea cea urata incepuse sa se indoiasca pana si de bunatatea lui Dumnezeu. Ii reprosa, mai in gand, mai vorbit "De ce tot Edenul este atat de frumos, toate pasarile sunt atat de frumoase, numai pe mine m-ai facut atat de sluta. De ce Doamne, ce pacat am facut, cu ce ti-am gresit?". Si lacrimile izbucneau, lacrimi de suferinta.

Privea trist Dumnezeu la suferintele bietei pasari care isi dorea sa fie la fel de frumoasa ca toate celelalte. In bunatatea Lui s-a hotarat sa ii ofere ce-si dorea, sa fie frumoasa ca toate celelalte. Dar pentru asta trebuia sa renunte la darul Glasului Divin, caci nu le putea avea pe amandoua. Pasarea a acceptat pe loc, fara sa se gandeasca nici macar o secunda. O lacrima a cazut din cer, o lacrima plina cu toate culorile celui mai frumos curcubeu. Sorbind lacrima picata pe o frunza, deodata pasarea se transforma intr-o minunatie a frumosului. Exact ca toate celelalte pasari.

Asa cum nu se poate exprima in cuvinte divinul glasului cu care vrajea Edenul candva, nu se poate exprima in cuvinte nici bucuria ei cand s-a vazut in rau, cat e de frumoasa. A trecut ziua, a venit dimineata, pasarea s-a dus ca de obicei la Pomul Vietii si a inceput sa cante. Dar, vai! Canta la fel ca toate celelalte pasari, si arata la fel ca toate celelalte pasari. Suflarea Edenului nu s-a mai strans in jurul ei, pentru a admira minunatia Creatiei. Era banala, ca toate celelalte.

Amare lacrimi curgeau din nou in Eden deasupra unui rau. Singurele care au curs vreodata.

Povestea aceasta fictiva..este pentru toti republicanii noi si mici. Nu toti, dar macar unii au un dar, au ceva special. Si pentru a fi si ei ca "ceilalti", pentru a ajunge niste amarati de congressmani sau niste cetateni "cunoscuti", renunta la orice, calca orice in picioare, apeleaza la orice mijloace. Renunta de bunavoie la calitati care ii fac speciali. Doar ca sa fie si ei in 'randul lumii"..pacat..mare pacat..cand vor realiza cat au pierdut, va fi prea tarziu. La cetatenii vechi, nu sunt sperante, ei deja sunt condamnati de deciziile luate pana acum. Dar cei noi, ar trebui sa ia aminte la aceasta poveste.

Demult, tare demult, cu mult timp inainte ca primii oameni sa-si poarte pasii pe acest Pamant, o pasare a invatat ce inseamna Regretul.