Bobul de sănii.

Day 325, 03:20 Published in Romania Romania by MoonlightShadow

Poate unii dintre cetateni sunt prea mici ca sa fi apucat vremurile despre care o sa vorbesc un pic. Dar cu siguranta multi altii vor retrai amintiri placute.Va mai amintiti de jocurile copilariei, nu-i asa? De "ratele si vanatorii", de "tara tara vrem ostasi"..de razboaiele feroce purtate cu sulite suierand din tubermane..cata arta si pricepere iti trebuia ca sa faci un "cornet" perfect, cu care sa dobori un inamic..plictisiti dupa o zi de scoala primara comunista ne intorceam acasa unde nu aveam nici calculatoare, nici console de jocuri, nici casetofoane macar..nici telvizoare, care erau de fapt mai mult de decor..luam un pumn de maruntis, ne intalneam cu alti baieti, scobeam o adancitura in pamant si castigam sau pierdeam mici "averi" jucand "groapa"...poate bani de-o inghetata facuta cu lapte praf..

Aceste jocuri experimentau cu doua concepte importante pentru dezvoltarea noastra psihica ulterioara: individualismul pe de-o parte si jocul de echipa pe de alta.Nu era vreo coincidenta, experienta sociala stia faptul ca mogaldeata mandra nevoie mare ca a reusit sa fie "rata" pret de 10 jocuri la rand umilindu-si pateticul "vanator", va fi nevoita candva sa creeze un echilibru intre individualism si echipa.

Ma uit prin eRepublik, acest joc pentru copiii deveniti adulti si incerc sa descopar echilibrul intre individualism si spiritul de echipa. Spirit care sa puna mai presus succesul echipei decat chiar propriul succes. Inca il mai caut. Nu ma refer la succesul companiei, succesul partidului ci ma refer la succesul echipei supreme, adica al eRomaniei. Fiindca atunci cand intri pe site, in dreapta vezi "1. Spania 2.Romania 3. SUA"....nu vezi "1. gigel 2. ionel 3. maricica"

Putine amintiri indepartate imi sunt atat de vii in memorie precum cursele nebunesti de "bob"-uri. In anii in care inca ninsorile erau abundende toata iarna si peste toata tara. Cei ce am crescut in localitati cu dealuri si vai abia asteptam sa venim de la scoala si sa ne intalnim cu baietii, sa ne lustruim saniile, faceam planuri, strategii. In functie de priceperea si sania fiecaruia stabileam in ce ordine construiam bob-ul de 10, uneori 15 sanii. Si ne luam la intrecere cu "dusmanii", de la alte blocuri. Niste copii care nu-si doreau decat sa castige echipa, nu conta cine era "capul" bob-ului, nu conta daca erai ultimul in coada. In schimb, daca din cauza ta se "spargea" bob-ul in vreo curba, urmand o avalansa de sanii rasturnate, ghetute fulare si manusi prin zapada, parca mureai de rusine ca din cauza ta s-a naruit toata munca echipei.

Niste copii care ar trebui sa vina la catedra si sa predea lectii fundamentale de viata unor adulti prea individualisti. Care prea se mananca intre ei. Care nu vor decat sa faca averi, indiferent de mijloace, indiferent de cate principii morale calca in picioare. Care vor sa fie in capul bob-ului, dar nu le pasa daca bob-ul va castiga cursa..tot ce conteaza e sa fie el acolo, primul sau printre primii. Niste copii care stiu cel mai simplu adevar din lume, anume ca trei individualisti nu au nicio sansa impotriva unei echipe de trei.

Inca mai caut in eRepublik sentimentul unei echipe. Dar cel mai mult gasesc vanitati, vise marunte de preamarire, cetateni care vor sa-i "ingroape" pe alti cetateni, lideri care vor sa-si umileasca adversarii, afaceristi care nu tin cont de nimeni si nimic, agresiuni demne de orice lege a junglei..Mai am un pic si ajung la concluzia ca cei carora le pasa intr-adevar de eRomania sunt "teroristii" si "mercenarii"...Inca mai caut copiii cu care sarbatoream victoria topaind imbratisati impreuna, nu urandu-l cu patima pe cel care ne-a condus bob-ul. Doar fiindca a facut-o el..in locul nostru.