Join the new world

Eu cu o prietena ne indreptam spre Sinca Veche sa vizitam manastirea. In calea noastra a aparut un caine care ne-a urmat fara niciun motiv, incerca din toate puterile sa ne impresioneze.

Prima oara am crezut ca a venit doar pentru mancare, asa ca am scos o eugenie pe care i-am aruncat-o si el a prins-o sarind in doua picioare ca la circ.
Cand sa iesim din sat de langa o casa au sarit vreo 4 dulai sa-l incolteasca, el s-a ferit de ei si ne-a urmat, de parca era al nostru. Dupa vreun sfert de ora am ajuns la poarta manastirii, cainele s-a oprit in fata ei si noi am inceput sa urcam spre manastire, manastirea e situata pe un deal destul de mare.

Am stat pret de o ora jumate, cand am ajuns jos cainele era in fata portii si ne-a intampinat cu o voiosie iesita din comun.

Am pornit spre Sinca Veche si de acolo am mai mers vreo 4 km. pana la Baile Persani de unde am luat autobuzul spre Brasov.

Cainele ne-a urmat pretutindeni, sarea prin iarba , facea tumbe , era foarte bine dispus si nu o facea pentru mancare.

Pe drum ne-am intalnit cu un om care ne-a intrebat daca este al nostru, noi i-am raspuns negativ. Acelasi om ne-a intrebat daca avem un foc, noi i-am raspuns ca nu fumam. Intre timp cainele a venit ingrijorat, era la o distanta destul de mare fata de noi, sa vada daca suntem in regula.
Afara fiind foarte cald afara si distanta mare de parcurs mai ne opream sa ne tragem sufletul, cainele venea mereu si ne proteja cum stia el mai bine.

Cand am ajuns la Baile Persani l-am recompensat cu ceva dulce si a plecat in parcarea de peste drum. Asteptarea autobuzului a fost lunga ca ne-am si plictisit. Cand a sosit autobuzul a aparut si cainele care ne-a escortat atent pana la urcare.

A fost o zi magica pe care nu o voi uita.