Join the new world

Fond muzical fără nici o legătură cu articolul găsiți aici: https://www.youtube.com/watch?v=ULQoWG8MRUY&feature=youtu.be

Trebuie menționat că în timpul călătoriei ei inițiatice de după incidentul cu albinele, Măruca a ajuns și la un festival de muzică și lupte avangardiste. Luptele cu farfurii zburătoare n-au interesat-o prea mult, în schimb a descoperit o trupă foarte interesantă, și anume trupa Hat Coc, acum preferata ei. Hat Coc este o trupă avangardistă, venită din viitor, ai cărei membri – 5 la număr, plus o fantomă – poartă toți părul în cocuri mari cât capetele și în vârful lor o pălăriuță mică-mică. Natural, de acolo le-a venit și numele. Nenatural este însă părul – toți folosesc extensii.

Reg este solistul trupei. Fluieră din voce și dintr-o coardă făcută din mustață de pisică pătată, câteodată mai suflă și la frunză. Iese în evidență pentru că are picioarele foarte mari și nu își găsește niciodată încălțări pe măsură, motiv pentru care umbla de obicei descălțat. Deși vine din viitor, a avut în trecut o iubită jongleriță la circ despre care se spune că s-ar fi tras dintr-un trib de călăi. În presa de scandal se scrie că cei doi s-ar fi despărțit urât și că ea, de supărare, i-ar fi desprins capul și ar fi jonglat un pic cu el înainte de a i-l returna. Lui Reg nu îi place să vorbească despre asta, dar apropiații trupei spun că din când în când îi zboară capul în nori, ceea ce ar putea să ateste evenimentul.

ADN este aruncătorul formației. El cântă la un tulnic special în care nu se suflă, sunetele fiind provocate prin aruncarea obiectelor înăuntrul lui. Izbindu-se de pereții tulnicului, felurite lucruri delectează urechile ascultătorilor cu muzica lor. Toată lumea știe că a fost ideea lui să aducă trupa în prezent, dar nimeni nu știe motivul secret din spatele acestei decizii: Lui ADN îi plăceau desenele animate cu Tom și Jerry (se identifica foarte bine cu sunetele de farfurii sparte în tomberoane), pentru care ar fi trebuit să plătească foarte mult în viitor, fiind piese de muzeu, așa că s-a hotărât să se mute într-un timp în care se puteau descărca gratis de pe internet.

Gio este spiralistul Hat Coc-ului. Spirala, instrumentul lui, este o variantă avangardistă a trianglului, la care se cântă cu unghiile, făcând acorduri și nu cu bețișorul. În tinerețe a fost mai rebel și și-a ascuțit urechile cu ascuțitoarea de creioane a surorii lui mai mici, motiv pentru care a fost dat afară din liceu. Gio visează să calibreze o spirală în trei dimensiuni, inventând astfel un nou instrument, numit tornadă, la care și-ar dori bineînțeles să și cânte. În timpul liber îi place să stea în cap, în poziția lotus, chemând Furtuna. Furtuna este pisica lui pătată, de la care ia Reg mustăți pentru a cânta la ele.

Ang este dințarul trupei dar cu toate acestea nu există nici o poză cu dinții lui disponibilă publicului. Stomatologii se întreabă ce ascunde iar concluzia general acceptată este că mai bine nu află nimeni. Ang cântă la o pereche de dinți (nu ai lui), folosindu-i câteodată pe post de castaniete și în alte dăți ca pe cinele. Singura declarație oficială pe care a dat-o Ang, care de obicei se ține departe de presă, a fost că dinții pentru instrumentul lui au fost cultivați, nu scoși cu forța de către mafioți. Ba chiar sunt bio, eco și vegani (netestați pe animale!).

Ita este singura fată din formație. Fiind păcănitoare se ocupă de suportul vocal, echilibrând fluierăturile înalte ale solistului cu păcănituri din buze, pocnituri din degete și trosnituri ale articulațiilor. Deține un scăunel zburător, cu ajutorul căruia îi recuperează capul din nori lui Reg, în momentele în care acesta pleacă la plimbare. De curând doctorii i-au recomandat să se dea cu untură pe buze înainte de fiecare concert, pentru că are buzele sensibile de la atâta păcănit. Ita încearcă să îi convingă pe ceilalți membri ai trupei să se dea și ei, în semn de susținere, dar nu reușește. Băieții spun că nu i-ar deranja să poarte ruj, dar că ar fi făcut deja asta niște tipi care cântau prin anii 80 și că nu s-ar potrivi cu spiritul avangardist al trupei să imite ceva din trecut.

Dai este fostul păcănitor Hat Coc iar fanilor le place să creadă că este fantomă. Nici echipa de PR a trupei nu îi contrazice, pentru că ajută la reclamă, dar adevărul este că Dai este doar o proiecție din viitor, un fel de hologramă. Membrii trupei îl folosesc pe post de scuză când li se dezacordează instrumentele în mod aleatoriu sau când se încurcă în versuri, invocând un fel de blestem, dar de fapt „fantoma“ nu are nici o putere specială. Își întreține totuși reputația înfricoșătoare cu ajutorul unui uniciclu fantomă și al unui făcăleț cu care aruncă din când în când cu dovleci în fani.

Ultimul și cel mai din urmă este managerul trupei, un fost inginer, despre care se spune că primul lucru pe care l-a făcut în ziua în care a intrat în industria muzicală a fost să încerce să facă ordine în notele din portative și să le aranjeze în funcție de durată. Ajunsese să alinieze 2 note întregi, 15 doimi, 39 de pătrimi, 46 de optimi, 78 de șaisprezecimi și π minute de pauze, când au reușit să îl oprească. Din milă i-au dat un rol decorativ și l-au păstrat. Fanii îl pot vedea la fiecare concert, atârnând de microfonul lui Reg.

Trupa mai deține și un peștișor auriu cu o poveste interesantă. ADN l-a prins odată într-o deltă radioactivă și i-au fost oferite trei dorințe, cu condiția să și le pună în versuri. Cum trupa, avangardistă fiind, renunțase de multă vreme la versuri, aruncătorului nu i-a venit nici o rimă bună pe moment și s-a hotărât să îl ia acasă pe peștișor. L-a pus într-un glob de cristal golit de sclipici și umplut cu apă și a convocat membrii formației la o furtună de creiere pentru a găsi niște rime. Din păcate, în timp ce ei dezbăteau intens, liliacul de casă al lui Ang s-a dus să socializeze cu peștișorul, care tocmai punea de o evadare, motiv pentru care s-a speriat atât de tare că a intrat cineva în cameră încât și-a pierdut memoria. Veterinarii l-au diagnosticat cu amnezie traumatică ultrasonică, fără șanse de vindecare, dar formația s-a decis să îl păstreze totuși pe post de mascotă.

Deși de la distanță păreau niște ciudați, cu pălărioarele, peștișorii, liliecii și scăunelele lor zburătoare, membrii trupei Hat Coc erau foarte inimoși și inspirau pe toată lumea care voia să fie diferită. Erau, altfel spus, fix oamenii alături de care sau prin preajma cărora confuza Măruca își putea descoperi o nouă carieră. Dar nu cea de cântăreață la bășica porcului... neapărat alta. Lucrurile aveau să se așeze într-un final.