Fusei Dacie, amu-s Logan.

Day 2,282, 15:03 • Published in Romania Romania • by The Aged and Eminent Tommiecat
Bine v-am regăsit!

Amuzat și cu o dorință de a devia ușor de la temele cu care deja v-am obișnuit, înotam astăzi prin adâncurile internetului când am dat peste o poezie cu și despre români, o poezie despre românism și românesc, o poezie pe care cu voia dumneavoastră aș vrea să o împărtășesc cu toți e-cetățenii vorbitori de limbă română.


La sud-est de Apuseni,
Din suduri, vopsea și fier,
M-am născut la Mioveni
Cu volan și pedalier.
Dacia numele mi-au dat
Și-am simțit ceva ciudat.

Era cheia din contact,
Care îndată m-a mișcat.
Cineva m-a cumpărat...
A plătit, și am plecat.
Era el, șoferul meu
Cel ce l-am plimbat mereu.

Și-a început povestea noastră,
Drumuri lungi și de asfalt,
De la marea cea albastră,
Până-n vârful cel înalt,
De acasă, pân' la muncă,
Din oraș și până'n luncă.

Trei am fost la început:
Eu, șoferul și nevasta.
Într-o zi, veni năpasta
Și-l simții mai abătut.

M-a condus tare de tot,
Aș fi zis că-i cam netot...
Mă forța, mă alerga,
Uleiul mi-l cam fierbea.

Ne-am oprit pe la Giulești
Cu ceva... dificultate.
Ce era aici, ghicești?
Era o maternitate.

Lacrimi, zâmbete și Soare
Ca pe un fundal de teatru
Totul parcă a prins culoare.
Venisem trei, am plecat patru.

Vremea repede a trecut,
Motorul mi-a segmentat
Și vopseaua a retușat,
Ca să fiu ca la început.
Pneuri bune el mi-a dat
Și benzină mi-a băgat.

Am făcut și-un accident,
Când cel mic și-a luat carnet.
S-a crezut aventurier,
Eu eram în marșarier.
El conducea demarcat.
Aripa s-a înfundat...

Dar bătrânul l-a învățat
Și l-a tot îmbărbătat:
-Să conduci nu-i deloc greu,
Dar atent să fii mereu!

Și au mai trecut mulți ani
M-au zgâriat diverși golani
Dar stăpânul m-a vopsit,
Tabla el mi-a ocrotit.
Mă simțeam cea mai frumoasă,
Dar nu mai eram fățoasă.

Nu am piele și nici climă.
Nu sunt eu cea mai dotată
Dar am fost în lumea toată.
Să fi fost asta o crimă?

Drumurile s-au umplut
De vehicule germane,
Japoneze, cu xenoane...
Nu mai e ca la început.

Dar... nu mă interesează
De nimic nu îmi mai pasă.
Că din zori, până-n amiază
El mă tot face frumoasă.
Lui nu-i pasă că's bătrână
Sau că nu am servofrână.

De acum patru decenii
M-a ales dintr-o mulțime.
Eram mii și mii de Dacii
Scoase toate din uzine.
Dar el m-a ales pe mine,
Sau invers, și nu pe oricine?

Într-o zi ploua puternic
Mergeam greu, ca un mărfar.
Simțeam un miros nemernic
De cortegiu funerar.

Era el, cel care odată
Bordul mi-l mai lustruia
Dar nu-mi mai strângea volanul,
Ci era pe catafalc.

Anii repede au zburat
Și rugina m-a cuprins,
Bordul crunt s-a fisurat
Iară dorul m-a învins.

Simt de parcă ar fi fost ieri
Tot suduri, vopsea și fier:
Nu mai sunt la Mioveni,
Dar acasă am ajuns,
E doar un alt atelier.
Stați! O gheară m-a străpuns...

Nu mai sunt un suflet tânăr
Nu mai am motor, volan
Am murit un simplu număr
Dar voi învia Logan.




P.S.: Creație preluată de pe pagina Facebook "Iubim mașinile".