Triunghiul neaparatului

Day 1,660, 08:35 Published in Romania Romania by RIP Bogdan

20:05 Haideti! Poftiti si pe partea asta nu va mai aglomerati toti pe acelasi rand. Trec in coloana indicata de domnul patratos si imi astept entuziasmat randul pentru a intra in noua bijuterie nationala. Ma uit la cei din fata si procedez si eu la fel, pentru a grabi putin lucrurile imi golesc buzunarele, imi dau geaca jos de pe mine, si ridic bratele in aer (zici ca-mi fac check-in-ul la aeroport). La control totul pare in regula, desi nu e:

Ce aveti acolo in gentuta?
Aparatul de fotografiat.
Scoateti-l va rog afara!
Hm! Asta e din ala profesional.
Pai nu e profesional, e de amatori.
Ba nu e..
Are obiectiv detasabil, e profesional.
Nu puteti intra cu el, nu mai stati aici ca stati degeaba.
Pai sotia si sora mea sunt deja inauntru, eu ce fac?
Nu e treaba mea, nu mai stai aici ca stati degeaba!
Ok. Unde pot sa il las ca sa vad meciul?(daca tot vin de la mama dracului si am mai dat si niste bani frumosi pe bilete)
Nu stiu, incercati la poarta principala, la casele de bilete.

20:25 Ajung intr-o fuga la poarta principala unde ce sa vezi casele de bilete nu numai ca nu mai vindeau bilete dar erau si putin inchise. Ma agit ca un sifon si intr-un final ma duc la un ´oficial´, ii explic problema si il intreb ce-i de facut.
Mergeti la intrarea VIP ca acolo au un loc unde va puteti lasa obiectele de valoare.

Mare forfota, mare fasaiala la intrarea VIP.
Buna ziua! Vreau sa las si eu aparatul asta ca nu ma lasa sa intru cu el pe stadion.
Ati scanat deja biletul?
Da. Desi nu il scanasem ma gandeam ca poate o dreg altfel daca pare o situatie mai complicata.
Bine domnule atunci va pun o bratara cu care puteti intra si iesi de cate ori doriti.
Partea buna e ca as putea intra la sectorul VIP moka, dar eu nu am venit singur la meci si oricum aparatul tot nu am unde sa-l las si pentru ca masina mea e intr-o alta galaxie, de unde probabil m-as intoarce pe la festivitatea de premiere. Deci revin:
Eu nu am bilet la VIP dar am auzit ca aici pot lasa obiectele de valoare, vreau sa las si eu aparatul asta ca nu ma lasa sa intru cu el pe stadion.
Pai da, ca e profesional si are obiectivul detasabil. Stiti au fost cazuri cand suporterii au aruncat in teren cu obiective si aparate de mii de euro.
Pai bine domne dar astea asa sunt facute cu obiectiv detasabil(si ii mai zic eu cate ceva despre aparate si obiective, lucruri pe care 100% pe om nu-l interesau)
Va cred, zice el, dar nu va putem ajuta deoarece nu avem un loc unde sa-l depozitati.
Pai si eu ce fac cu el?
Nu stiu nu e problema mea si nu va pot ajuta, nu mai stati aici ca incurcati

20:45 Ma ia asa de la genunchi si sunt transpirat ca un porc dupa ce am alergat vreo 2 kilometri sa las dracia de aparat. Il sparg il fac bucati cu cine dracu m-a pus sa-mi iau aparatul cu mine. Mai vad un Domn si-l abordez hotarat . Ii explic si lui moartea caprioarei si ii zic subtil ca-l premiez, doar sa faca cumva sa-l pot lasa la cineva in grija.
Ne pare rau dar nu se poate, nu avem voie sa luam nici un obiect.
Domne decat sa-l las aici pe jos de unde sunt sigur ca nu o sa-l mai recuperez in veci, mai bine ti-l dau tie faci ce vrei cu el, il pui unde vrei si mi-l dai dupa meci.
Nu am voie sa fac asa ceva, pot sa-mi pierd serviciul.
Si incep iar si iar cu sotia cu sora, cu drumul de la Brasov la Bucuresti ,cu biletele mele de 120 de Ron bucata, cu o eventuala premiere din partea mea, si cu faptul ca decat sa-l las pe jos mai bine i-l dau lui fara vreo garantie, desi nu-l cunosc.
Bine domne hai cu mine la masina si-l punem acolo.
Plec cu el inspre partea opusa a stadionului, spre masina, in pas alergator, iar el imi spune subtil sa nu alerg ca el nu poate si ca fiind oficial de la paza ar da de banuit... ca se intamplat ceva. In momentul ala imi trec prin cap niste versuri ¨Bai, stai asa, la noi e cam asa. Daca vreo unu alearga, nu face jogging, a furat ceva¨ Si ma mai gandesc la faptul ca sunt pe cale de a da pe mana unui necunoscut un aparat de vreo 3000 de lei, pe care s-ar putea sa nu-l mai vad niciodata.

20:55 Ajungem la masina, las aparatul, ii iau numarul de telefon, ii fac poze la numarul de inmatriculare (fara sa ma vada), ca si cum ar avea vreo importanta, si intr-un final ajung pe stadion unde ma intalnesc cu domnitele si ne asezam pe locurile noastre.
Se termina meciul, ajung in parcare, minunat masina e tot acolo. Il sun pe om si-i zic ca sunt gata sa recuperez aparatul. El imi spune ca nu poate pleca pt inca o ora deoarece trebuie sa stea pana se goleste stadionul. Mda! asta e sunt la mana Domnului n-am decat sa astept.
Dupa vreo jumatate de ora ma suna si ... ¨Ia-o p-asta¨
Hai sa-ti dau cheia de la masina sa-ti iei aparatul ca eu mai am de stat.
Ma duc iau cheia, ma duc iau aparatul, ma intorc la Dansul si ma pregatesc sa-l premiez cu 50 lei:
Ma bucur ca am putut sa-ti fiu de ajutor nu trebuie sa-mi dai nimic.
Insist de cateva ori dar degeaba omul e mare.
Asa ceva in vremurile noastre din Romania nu credeam ca mai e posibil: o incredere reciproca construita intr-o relatie de 15 minute.

Mult respect si apreciere Ionut din Bucuresti, sper sa ai parte de cat mai mult bine.