Join the new world

---

Anul II, A Treia Ediţie Kaki ========== Sâmbătă, Ziua a 1656-a a Lumii Noi ============ GRATIS

---

Fundal sonor adecvat

Iniţial am primit vestea asta cu bombele şi rachetele cu oarecare indiferenţă... o să ţină câteva zile şi apoi revenim la normal. Treptat însă am realizat că de fapt e una dintre puţinele idei bune ale adminilor. Atât de bună încât s-ar putea să o permanentizeze. Şi apoi m-a cuprins depresia.

Să mă explic.

De ce idee bună? E o idee chiar foarte bună pentru mecanica jocului dacă se va permanentiza, pentru că aduce democratizarea totală a luptei pentru BH. După 2-3 luni de strâns bazuci cu puţin noroc un bebel îşi va lua primul BH. Şi apoi, cu racheta la dispoziţie, va putea începe vânătoarea de BH ieftine cu şanse reale. Fiecare succes îi va recicla racheta, iar când o va pierde va strânge din nou bazuci... ideea e că acum va avea şanse mai multe şi mai dese decât înainte.
Evident, cei mari se vor adapta şi, eventual, la fiecare tentativă de BH vor da şi racheta pe final pentru siguranţă. Dar prezenţa în ultimul minut devine acum obligatorie pentru siguranţa BH-ului.
Bomba complică şi mai mult situaţia, căci sunt sigur că se vor găsi destui nebuni care să dea cu ea doar pentru BH şi apoi la CH mai văd ei.
Din punct de vedere al dezvoltatorilor şi al majorităţii jucătorilor, democratizarea luptei pentru BH este foarte bună, iar bombele şi rachetele exact efectul ăsta îl vor avea.

De ce m-a cuprins depresia? În primul rând a sta la vânătoare de BH cu racheta sau bomba înseamnă laşitate, mişelie, furt şi mai completaţi voi. Scopul scuză mijloacele şi în dragoste şi în război orice este permis, dar.. un mare dar: în războaiele astea nu omori pe nimeni şi răsplata o reprezintă nişte pixeli. Doar emoţiile celui din spatele monitorului sunt reale. Iar caracterul acestuia de multe ori se reflectă şi în joc, şi invers, ce învaţă în joc e posibil să aplice şi în viaţa reală. Iar acum învăţăm că uneori dacă trişăm, o luăm pe scurtătură şi sărim frumos în faţă la finiş, e posibil să fim declaraţi eroi în dauna celorlalţi care au concurat corect.

Apoi, mi-am imaginat cum aş sta, avantajat de fusul orar, la ore matinale pândind o luptă nesemnificativă în care să nu dea nimeni peste 1.2-1.3M până în min. 85. Aş da 20-30 de ff-uri şi racheta şi gata bh-ul... dacă n-ar mai fi vreun alt jmeker cu acelaşi plan prin apropiere.
Şi am realizat că e o linie pe care n-o pot trece. Rezultatul va fi că voi avea mai puţine BH-uri, căci pe de altă parte probabil voi pierde unele pentru care voi munci din motive de rachete/bombe de la alţii. Deja am pierdut una aşa acum două zile.

Şi nu în ultimul rând am realizat că, la fel ca în cazul experimentelor din anii '50 de simulare a sistemelor sociale închise, până acum tot ce ne-a fost aruncat de sus, indiferent cât de abject sau idiot ar fi principiul pe care îl simulează, a fost adoptat cu frenezie de majoritatea şi apoi cu reluctanţă sau resemnare şi de către restul, până a devenit normă. Mercenary Medal, BH vs. lupte la ordin, acum arme de distrugere în masă sunt nişte exemple care-mi vin instantaneu în minte şi toate sunt ok, că doar nu sunt pe bune...

Probabil dacă va fi introdusă opţiunea "Eat some shit daily for 1G", 90% vor apăsa butonul în minutul 1 şi treptat o vor face şi restul, că "doar nu e pe bune". Şi apoi resursele de căcat virtual vor fi disponibile doar pentru 20% dintre cetăţeni şi va câştiga dreptul la el doar cine va sări mai sus să-l mânânce, primind pentru asta medalia de scatofil şi cei 5G aferenţi.

Am strâns 3 rachete şi o bombă... într-o zi voi folosi prima rachetă, apoi prima bombă. Apoi treptat le voi pierde numărul şi va deveni rutină, ultimul minut, scoate racheta pentru siguranţă. Sau nu voi da niciuna?
Acum stau deprimat, mi-a cam pierit orice chef şi pentru modulul militar. Să-i dau ignore pe termen nelimitat sau să merg înainte cu bombe, rachete şi ce ne-o mai da bunul Plato?
Voi ce-aţi face în situaţia mea?

Băieţii ăştia de la Zgârie Nori nu mă ajută deloc:
Ce-i asta ma intrebi?
E-un fel de lumea mea
Si o pastrez ascunsa-n debara
Orasu meu pustiu de buzunar in care nu prea vrea nimeni sa stea
Asa ca-mi fac de lucru cu o galeata de vopsea
Pe bulevard am pus un felinar sa-mi aminteasca cine sunt
Caci eu uit iar si iar ajung
Descult in Faurar la gat cu un fular
Strigand la pasari ce nu tin cont de calendar
Coroane de frunze galbene doresc sa-mi fie pat
Si vantul cainele meu dresat
Latra printre castani ca stapanul lui s-a internat
Si ma iubeste sincer cum il iubesc si eu
Doi fluturi
Pe umerii mei sa nu-draznesti sa-i scuturi
Uite-i cum se preschimba-n ghiocei
Si dorm si ei
Imbratisati intr-un pahar de aspirina
Si asteptam vara ce parca-ntarzie sa vina
Ce goi
Sunt toti pe dinauntru
Ingeri cu pamantesti nevoi
Pamantul
Îmi sprijina avantul
Si mainile refuza sa cedeze, ma mana gandul
Orasul meu e-un cimitir de inorogi cu leagane inalte
Si poduri daramate
Are o singura intrare
Pavata cu poze si povestioare,
Orasul meu abia mai sta-n picioare,
Musca din soarele lipit de mine pe tavan,
Cheia-i la mine, de fapt incuietoare n-am
Te-astept cu coate julite si croiala mea de biet golan...

Bine v-am gasit
E bine ca v-am gasit in orasul meu
In orasul meu ciudat... orasul meu
Orasul meu... abia mai sta in picioare

Orasul meu e cam ciudat,
Aglomerat si poluat
Cu desene pe asfalt
Şi terase mincinoase
Cu dimineti matase
Şi nopti furtunoase
Si talhari ce au furtu-n oase...
Te fura privelistea si-i aproape linistea
Ne fura privelistea si-i aproape linistea
Cimitirul este zambest viu,
Aleile sunt scancet, stiu
Periferia cantec viu,
Centrul ranceziu
Şi strazile se sparg, copacii se sparg
Aripile se sparg incet se sparg incet
Crede-ma cand spun primarul este un hoinar
Crede-ma cand spun este un poet vulgar
Nu ii mai cere cheia că el e mereu incuiat
Nu ii mai cere cheia, si el o cauta disperat
Bine v-am gasit de cand va cautam
Bine ati sosit de cand va regretam
Cladirile sunt pentru voi caci mirositi a caramida,
Le priviti de sub pupila,
Le stiti de vis si sila
Pentru afis de luna plina,
Luminatoare de duzina-n
Orasul meu ciudat.

E bine ca v-am gasit in orasul meu
In orasul meu ciudat...orasul meu
Orasul meu...abia mai sta in picïoare
Zgârie Nori - Oraşul meu

Baftă la joacă,
Roman Daco