La revedere, Maniu, bine te-am găsit! (cu dedicaţie muzicală şi ACTUALIZARE)

Day 1,631, 09:27 • Published in Romania Romania • by Roman Daco
Anul II, Prima Ediţie a Seriei de Dialoguri ======== Marţi, Ziua a 1631-a a Lumii Noi ======== GRATIS

Articolul ăsta voiam să-l public cu două zile în urmă, apoi am zis "mai bine lasă", apoi m-am răzgândit din nou. Ideea lui a început de la dedicaţia muzicală, dar a crescut încet până la forma actuală, dovedindu-se o piesă de puzzle care se potriveşte destul de bine în contextul actual al ziarului meu. Aşa că am ales chiar să deschid o nouă serie cu el, una de invitaţii la dialog. Încep cu un dialog destul de greu de pornit, mai ales că n-am vorbit niciodată în particular cu Maniu. În plus subiectul cu care încep discuţia e unul delicat. Aşa că nu mă voi mira dacă primul dialog va fi un monolog, dar după gândeli şi răzgândeli am hotărât să-i dau drumul şi ce iese iese, acum nu mai dau înapoi.


Maniu,

Îmi pare rău de neplăcerile pe care ţi le-am creat în ultimele zile, dar deocamdată nu retrag nimic din comentariile lăsate la articolele tale.

Poate am exagerat uneori, poate nu te-am înţeles de fiecare dată pe deplin. Recunosc chiar şi că atunci când, post factum, reciteam unele lucruri scrise de tine începeam să îţi înţeleg motivele şi motivaţia, dar...

Există un mare DAR, care mă împiedică să fac vreun pas mai departe. Încă n-am găsit vreun loc în care să recunoşti că ai greşit ceva. Şi crede-mă, am căutat mult, efort pe care puţini spectatori îl fac din tribună.
În plus, nu te poţi plânge că nu s-a putut. Ai avut ocazia în ceasul al XI-lea, când, blocat într-un turn de fildeş, nu ţi-a mai rămas altceva de făcut decât să scrii. Apoi în cel de-al XII-lea, când Visual Vampire ne-a oferit tuturor ocazia unui dialog. Nu, perfecţionistul Maniu, privindu-se în oglindă, s-a văzut tot perfect.
În aceste condiţii prefer să se supere pe mine toţi prietenii comuni decât să pretind că respect un astfel de personaj.

Uite, în al XIII-lea ceas, las deoparte orice aspect subiectiv şi-ţi pun în faţă, în ordine cronologică, doar fapte clare:
- ai acceptat propunerea preşedintelui ungar pentru un pact verbal de neagresiune
- interesul lui era plecarea în linişte către vest, după un plan pregătit minuţios de ONE de invazie a Statelor Unite, ceea ce s-a şi întâmplat
- interesul tău era începerea unei campanii către est, fără vreo sincronizare cu (T)EDEN (alianţa care zilele astea e în inferioritate, deci nu poate învinge decât prin unitate şi, eventual strategie superioară), şi în care unul din puncte era trecerea, cumva, prin teritoriile aliatului Rusia fără acordul acestuia
- (am zis că las deoparte aspecte subiective datorită cărora personal te învinuiesc şi pentru asta, deci nu mai intru în detalii CUM s-a întâmplat, dar) s-a întâmplat că planul tău nici măcar n-a apucat să înceapă, NE-ul pe Bulgaria nefiind aprobat
- în final cam toţi spectatorii au căzut de acord că în cel mai bun caz ai căzut într-o cursă abil întinsă de nalaja

Cu toate acestea, privind retrospectiv ai declarat că probabil ai face totul la fel; şi ne abureşti cu concepte filozofice şi karmacomice despre efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă, care ar fi dus lucrurile în aceeaşi situaţie. Chiar aşa să fie? Chiar nu ai face nimic diferit dacă acum ai sta de vorbă cu nalaja cunoscând gândurile sale şi efectele cele mai probabile ale unui NAP? Chiar ai condus fără greşeală?
Sper că vei avea amabilitatea de a continua dialogul. Căci acum chiar nu mai e nimic de făcut. Butoanele s-au dus, au venit timpuri noi, au venit şi Timpuri Noi, special să-ţi cânte (credeai că am uitat de dedicaţie?):

Am cautat in jurul meu culori
Dar s-au spulberat cu toate-n cele patru zari
Daca tot ce-ti spun nu poti sa crezi
Ia si tu, incearca, fa ca mine si-ai sa vezi
Ia incearca, fa ca mine

E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lucrat ...

Tata-mi spune iar ca sunt foarte rau
Ca nu fac nimic si sunt derbedeu.
Nu stiu ce sa fac, nu mai stiu ce sa spun
Viata mea se risipeste ca un fum,
Viata mea se pierde

E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lu...
E o lume care v-a lu...
E o lume care ne-a lucrat

Si tot ce simt - nu e bine
Si tot ce vreau - nu e bine
Si tot ce spun - nu e bine
Si tot ce fac - nu e bine

Fiindca tot ce fac - nu-i ca tine
Fiindca tot ce spun - nu-i ca tine
Fiindca tot ce vreau - nu-i ca tine
Fiindca tot ce simt - eee, eeee, eeeee o...

E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lu...
E o lume care v-a lu...
E o lume care ne-a lucrat

E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lu...
E o lume care v-a lu...
E o lume care ne-a lucrat

Viata e un drum, drumul e un fum,
Fumul lasa scrum, scrumul nu e bun,
Praful e un scrum, vinturat pe drum
E praf pe drum, drumul nu e bun,
Lasa-ma sa-ti spun, praful nu e bun,
Viata mea e scrum, praful nu e bun,
Chiar nu crezi ce spun, praful nu e bun,
Viata mea e scrum, viata mea e

E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lucrat
E o lume care m-a lu...
E o lume care v-a lu...
E o lume care ne-a lucrat

Baftă la joacă!
Roman Daco,
Ministru fără minister



ACTUALIZARE ZIUA 1633


Muaaahaha, nu numai că nu eşti în stare să respecţi norme elementare şi să susţii un dialog constructiv, dar până la urmă ai decis că merită să încerci să-ţi iei înapoi şi vorbele scoase până acum. Şi când te gândeşti că poţi rosti cu atâta seninătate vorbe atât de mari precum "asumarea răspunderii".
Aşa ai înţeles să-ţi asumi răspunderea şi pentru boacănele comise cât te-ai aflat la cârma eRomâneiei? La fel dialogai şi cu partenerii interni şi externi? Câţi ani ai? Nu biologic, mental şi emoţional. Întrebări, evident, retorice.
Prieteni, vi l-am prezentat pe Maniu! Fostul preşedinte şi lider, marele om şi caracter. A mai rămas deocamdată scriitorul. Admiraţi-l, idolatrizaţi-l, acum are nevoie de asta mai mult decât oricând.

Şi ca să rămână ceva cât de cât inteligibil din ceea ce s-a dovedit până la urmă o non-discuţie, reproduc din memorie ceea ce mulţi deja au citit, 44 au votat, 4 au subscris şi unul s-a răzgândit. Pentru amatorii de report, consideraţi că e doar imaginaţia mea bogată şi/sau un pamflet ce lasă un zâmbet amar în colţul gurii.

Aşadar:

"Maniu Day 1,631, 13:15
Sa inteleg ca ma incadrez in astea ?
http://www.erepublik.com/en/article/acestea-sunt-boli-1859442/1/20

Am zis multe in vremea asta, am vorbit cu multi si, deschis.
Totusi, o discutie de azi cu un prieten m-a lamurit ca nu toti oamenii sunt egali si ca nu toti merita sa faci efortul de a discuta cu ei.

Tu ce parere ai despre asta ?


Maniu Day 1,631, 14:01
Te asigur ca si noi ne-am pus aceasi intrebare, de ce vrea Ungaria un pact cu noi.

Era ciudat mai ales pentru ca eu venisem cu idea, din prima zi, de a face ceva spre est. Idea mea era chiar Karnataka si pe alte variante decat Rusia.

Asemenea decizii, te asigur, nu se iau fara a fi informat EDEN si fara a avea acordul lor.

Partea ciudata a aparut abia dupa alegeri, dupa schimbarea Congresului, dupa propunerea de NE pe Bulgaria si reactia Guvernului de atunci care a blocat tot.

Maniu Day 1,631, 14:05
Odata cazut planul, abia atunci a aparut o problema cu EDEN, pentru ca nu faceam nimic.

Si pentru ca asemenea NAP-uri erau (mai mult sau mai putin oficiale) pe mai multe fronturi si era nevoie de o iesire undeva.

Nu s-a mai intamplat si am continuat doar sa sprijinim efortul aliatilor in lupte tactice, fara importanta strategica majora.

Raspunderea pentru toate astea, am mai spus-o (dar nu ai citit suficient de bine), este a mea, evident.

Maniu Day 1,631, 14:06
Si inca ceva, ai putea fi mai putin arogant cand incerci sa vorbesti cu un om pe care nu il cunosti.

Altfel incepi sa semeni cu Radu Pangaiu."

De aici încolo memoria nu mai e atât de fidelă, dar aproximativ:

Între Day 1631 15:05 şi Day 1632 5:17
- îmi comunică faptul că nu îi place să discute cu oameni aroganţi şi că vrea să creadă că nici mie.

Day 1632, între 5:19 şi 7:39
- o explicaţie lungă şi inutilă (pentru că o citisem deja prin diverse "comunicări") pe vreo 1500 de caractere, ca preambul la un posibil răspuns la întrebarea cu "ce alegi?"
- în loc de scuze reale faţă de greşeli reale, o încercare sarcastică de "scuze pentru că nu am putut transmite în timp util şi eficient congressului şi guvernului planurile mele"
- în loc de răspuns la acea întrebare simplă (est sau vest?), încă două rânduri pe lângă subiect şi două extra întrebări neadresate direct, ci doar publicului
- răspunsul la întrebarea cu MM e că a aflat după predarea org-ului şi că de chestii ca asta îi era frică

Day 1632, între 7:39 şi 9:59
- la întrebarea directă "cum îţi asumi răspunderea pentru problema cu banul MM?" răspunsul e scurt şi cuprinzător: "Complet, evident". ce înseamnă asta, rămâne să aflăm cândva... sau nu.
- după care mă anunţă că renunţă să schimbe "adevărurile mele" şi că dialogul se cam încheie, "toate cele bune!"

Cândva spre ultimul daychange, se gândeşte mai bine şi dă şi cu buretele.

Out of sight, out of mind? S-o crezi tu!