[The Devilish Plans] [Republicare] Ce-am avut si ce-o sa pierdem

Day 1,142, 03:29 Published in Romania Romania by sirdevil78

De cateva zile am studiat noua orientare a politicii din eRomania.

Pot spune ca in trecut oferta tematica a proiectelor era cat se poate de cuprinzatoare.

Nu lipseau proiecte de tip conjunctural "trendy:, alese anume pentru a raspunde presupuselor obsesii ale unui juriu "politicaly correct".

Prevalau, totusi, cercetarile genuine, mai abile sau mai stangace, dar situate, de regula intr-un spatiu autentic.

Ceea ce s-a intamplat acum are aerul unei violente schimbari de orientare.

Nu mai avem dinainte o comunitate de intelectuali cu insemnele provocatoare ale unei bogate diversificari formative, nu mai avem de ales dintr-o colectie de individualitati cu optiuni, curiozitati si moduri de gandire distincte.

Ceea ce intalnim acum este, mai curand, o vietate multicefala, o aliniere de portrete care nu mai aspira decat la conformitate cu un criteriu exterior. Formulari harnice, aproape indiscernabile, ale aceluiasi metabolism mental.

Coeficientul de previzibil, redundanta si platitudine al tuturor este deprimant.


Se constata fara prea mare efort faptul ca mesajul politic actual abunda in metafore.

Discursurile au, in forma cel putin, aura marilor politicieni de odinioara. Se folosesc la tot pasul citate celebre, mituri insuficient exploatate, latinescuri, frantuzisme si englezisme.... doar este trendy.

La fel o ridicata cadenta au si alocutiunile cu ritm si masura, aproape poezii... chiar daca sunt grefate pe fondul unor incisive pledoarii combative.

Partea buna a lucrurilor este ca nu mai auzim formulari lingvistice ca de exemplu : sa facem totul... pe cele mai inalte culmi....

Politicienii de azi macar la capitolul retorica si manuirea metaforei stau mult mai bine decat portavocile limbajului de lemn folosit in trecut de anumiti politicieni.

Putem pune in plan paralel intrebarea:
Cat de eficienta este o politica prea visatoare, melancolica, prea insiropata cu metafore?

Oare congresul isi poate permite ca sa devina un for metaforic? Sa-l confundam cu un aeropag unde aezii canta si recita mai mult sau mai putin pe struna respectivului partid?

Parerea mea si a mai multora este ca politica la varf - si nu numai - are nevoie de mesaje la obiect - seci si reci - fara sa fie cufundate abundent in vasul plin cu poezie.

Ceea ce este clar si cert este ca locul de drept al metaforei este in cercul poetilor.


Nu este nicio exagerare spunand ca intre majoritatea membrilor clasei politice din eRomania si hiene exista o serie trasaturi comune.

Trasaturile specifice ale acestor animale de prada isi au corespondenta si in comportamentul sau si in caracterul multor politicieni care, in lupta lor pentru putere, ajung sa atace direct prada.

Daca savana reprezinta mediul natural de viata al hienelor, putem vorbi si de o veritabila jungla in care a fost transformat intreg mediul economic si social din eRomania de astazi.

Daca ferocitatea hienelor face parte din instinctul lor natural de conservare a speciei, cupiditatea si aviditatea politicienilor romani, mai ales atunci cand se afla la putere, fac parte dintr-un comportament maladiv dobandit.

Sunt manifestari ale sindromului puterii.

In locul unei politici care sa se traduca prin virturile unei inalte profesiuni de credinta, a unor principii si idei prin care sa contribuie cu adevarat la reformele si modernizarea reala a statului nostru, s-a ajuns ca totul sa fie o propaganda politicianista si populista aproape de ridicol.

Pe acest fond, unde puterile in stat se gasesc intr-o periculoasa deriva, nu este de mirare ca fenomenul coruptiei este direct proportional cu functiile in stat.

Acest articol nu este nominal - dar speciile adevarate le stim cu totii.
Le vedem zi de zi in actiune directa sau indirecta.


Azi o sa aleg sa va mai vorbesc despre un tip de personaj din erepublik. Acest tip de personaj este un Titanic absolut in materie de presedinte de partid.

In fiecare partid o sa intalniti acesti tip de personaj. O sa denumim acesti tip de personaj : El Presidente.

In ciuda apelurilor sale la solidaritate si unitate, El Presidente ( actual sau viitor ) este un dezbinator tipic si de anvergura, cautator si provocator neobosit de conflicte. Are nevoie de ele ca de aer. Si acum se joaca dexter cu focul, asmutindu-i pe unii impotriva altora.

Conform instinctului sau politic puternic, identifica dusmanul de clasa si il arata cu degetul. Are nevoie sa directioneze resentimentele si temerile noastre pentru ziua de maine asupra altcuiva.
Pentru ca noi sa nu gandim ca el ar avea vrei vina.

Orice lider de factura populista este obligat, pentru a supravietui, sa antagonizeze populatia, sa polarizeze societatea. Asta face parte din abecedarul sau politic. Este preocupat nu de iesirea din criza, ci mai ales de cum sa o exploateze in beneficiul propriu.

Cauta vinovati pentru ca lumea sa vada in el salvatorul situatiei.

Vrea sa ni se infatiseze ca lider providential, cel de care nu ne putem lipsi niciodata.


Asa ca: Viva NOT El Presidente.