[Tommy Chris] Scrisoare pentru mama

Day 1,934, 12:50 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Tommy Chris
Dragă mamă,

Nu îți scriu această scrisoare pentru că e ziua ta de naștere sau pentru că e 8 martie, de fapt este, dar ar fi trebuit s-o scriu demult, poate chiar în fiecare zi.

M-ai invățat că nici un om nu poate fi recompensat cu niște daruri materiale, m-ai invățat că e destul un simplu cuvant, da, așa îmi spuneai, îmi spuneai că nu trebuie să iubim lucrurile mici pentru că sunt multe, ci pentru că fericirea deseori se găsește in lucrurile mici. Mi-ai zis că trebuie să respectăm ceea ce avem mai mic lângă noi, și să nu analizăm instant, să-mi rezervez câteva secunde că să raționalizez ceea ce fac... De asemenea, omul poate fi înclinat asupra unor lucruri mărunte, dar aceste lucruri mărunte înseamna viața sau tot ce poate fi mai bun in viață, la fel trebuie să ramanem devotați lucrurilor mărunte, prin ele se mențin lucrurile mari. Deci am ales să-ți zic „mulțumesc”, pentru că așa cum ziceai tu, prin acest cuvânt scurt, se va menține un lucru mare.

Receptivitatea mamei față de copil nu poate apărea decât în iubire, adică într-o depășire de sine, primindu-l pe celălalt, și când este vorba de cineva care vine de la noi, care provine din noi, nu-l putem primi decât în iubire, cu iubire. Dacă nu, copilul va fi considerat în plus, cel de-al treilea, care strică relația celor doi. E o atitudine ușor de înțeles: dacă se caută plăcerea între soț și soție, copilul este numărul trei, veșnic în calea celor doi, cărora le place să stea numai unul cu celălalt; copilul va fi tocmai acel ceva pe care vor căuta cu tot dinadinsul să-l îndepărteze; în măsura posibilului, chiar înainte să apară: întâlnim atunci fenomenul avortului, sau se va cauta îndepartarea lui cât mai curand posibil, prin încredințarea lui altora și păstrând cu el cât mai puține legături cu putință. De aceea îți mulțumesc prin simpla hotărâre de a mă naște și educa.

Mamă, m-ai învățat încă să privesc situații din unghiuri diferite. Așadar lipsa de iubire explică îndepărtarea față de copil, pentru că între mamă și copil, între tată și copil, există o legatură naturală care este extrem de profundă, o legatură substanțială. Copilul este prelungirea vieții părinților, în așa fel încât va fi pentru ei cel care-i va privi din perspectiva de dependență a iubirii filiale. Când spui cuiva "mamă" sau "tată" există o legatură afectivă extrem de profundă. Această legatură explică de ce femeia care nu este încă mamă și care presimte măreția maternității este fericită să-și poată purta copilul și să-l poată aduce pe lume pe fiul sau pe fiica ei, al ei și în același timp altul decât ea. Aici e întregul mare mister - cred că putem spune că este marele mister - al continuității tatălui și a mamei în copilul lor: o continuitate care permite într-un fel o depășire. Întreaga uzură a timpului este depășita prin copil, prin această fiintă nouă: el îi va întineri pe părinți și le va da un nou elan de viață. Un cămin fără copii riscă întotdeauna să îmbătrânească repede. De îndată ce există un copil, se petrece o întinerire, apare un nou elan în plan pur natural. Mi se pare extrem de important să înțelegem noul elan de viață și reîmprospătarea ei.

Iată – mi-am alcătuit și mulțumescul, dar nu-ți pot mulțumi pentru tot ce ai făcut pentru mine printr-un simplu mulțumesc ori argument, ori poze și nici prin această scrisoare. Îngenunchez înaintea mamei! Pentru copii, toate mamele sunt la fel. Nu există mamă mai bună sau mai rea, e un mic ideal al copilului, oricărui copil. Citii despre o mamă... ucisă de fiul ei, care, văzând în clipele din urmă mâna lui plină de sânge, îl întrebă, în spasmele morții, dacă și-a făcut rău la mână.

Am reușit să înțeleg cu adevărat, de-a lungul vieții mele mici, mesajul mamei: "Voi fi mereu cu tine!". Adică pentru totdeauna, în eternitate, orice-ar fi. Îți mulțumesc mamă.

Cu drag și cu iubire,
Al tău fiu care te slăvește și iubește,
(numele meu nu conteaza)
Tommy Chris