Presa Revistei

Batranul a ajuns in pestera lui…descaleca. Atat i-a ramas din toate bogatiile si palatele lui. La intrare gaseste o bucata de piele scrijelita cu carbune… Remesh – cetatean de onoare al satului. Ia piele in mana si intra inauntru, unde se asaza pe un brat de paie ce-i tine loc de pat. Isi toarna o gura de jin. Un suras se iveste pe fata lui.
Nu se gandea ca de atatia ani de cand a urcat pe munte oamenii il mai tiu minte. Cu secole in urma umbla cu caravanele de-a lungul si de-a latul pamantului facand negot cinstit cu prieteni dar si cu dusmani. Avea prieteni peste tot pe unde isi purta pasii, pe pamanturi conduse de regi diferiti, vorbitori de limbi diferite. Calea ii era deschisa de la regi pana la slujbasii de rand. Vremuri…
Sorbi cu sete din jinu rosu. Mai bun ca apa… De fapt nu stie de ce exista apa.. aaa.. apa-i pentru adapat calul.
Maine trebuie sa coboare in sat, ca e mare serbare. Satenii vor sa-l serbeze, vor taia un vitel in cinstea lui, va curge jinu ca apa in izvorul de munte. Fecioarele vor dansa in cinstea lui. Eh.. fecioare pe naiba!
Iese afara si da calului apa si-un brat de fan – merita, ca-I credincios si bland. Intra iar in pestera, cu jinu’n mana…respira adanc … greu … aerul parca-I mai greu cu trecerea anilor. Da’ maine… maine… obiceiul zice ca trebuie sa aleaga la randul lui un cetatean demn de aceeasi onoare. Pf… nu credea ca-I atat de greu.
Pe cine sa aleaga? Pe oameni cu care a facut negot, unii de ici, altii de departe, unii sefi de trib? Pe conducatorul care I –a incredintat cheile visteriei? Pe Zeul de departe cu care din cand in cand sta la o bardaca de jin? Pe tovarasii din ceata din care a facut parte, alaturi de care se camuflau si mergeau la dusmani luandu-le arme? Acum cand isi aminteste parca nu-I vine sa creada ce nebunie zacea in capul lui acu’ vremi… Pe vreunul din papusarii in mana carora se afla sfoarele multor neamuri? Pe nemuritorul zombie cu gura bogata? Pe vreunul din tinerii pusi pe drumul cel bun in viata? Pe vreunul din tovarasii alaturi de care pornea la lupta, cu faguri, cu noaptea-n cap, lasand in pat nevasta insarcinata?
Jinu’I bun numa daca e mult… mult prea dibaci beut… mai merge o bardaca… e unu tanar, nebun de entuziasm. Hmmm… parca-I aminteste de el in tinerete. E-n stare sa se urce pe cal si sa mearga-n miazazi daca asa simte el. Nebun de tinerete si entuziasm. In stare sa-si dea ultimul banut din punga pentru cauza in care crede. Adevaru-i ca nu doar asta, l-a molipsit de entuziasm si pe Batran, care acu ceva vreme a dat totu aurul si armele pe care le avea sa lupte alaturi de el, chiar daca stia ca era pierduta cauza dinainte. A vandut si ce avea in sat si s-a urcat in pestera. Dar entuziasmul e molipsitor. Nebunia e buna daca esti tanar. Nimic nu se compara cu a pierde totu langa un tanar nebun. Mai ales cand vezi ca unii de-l tineau aproape nu au dat doi bani pe dorinta lui. Eh… Batranu stie altfel..altfel le are el randuite. Intotdeauna statorniciei te alaturi cu statornicie. Chiar daca cand te trezesti din nebunie esti in pielea goala.
Spera doar ca visul cavalerului Jedi, Sas Dragos, desi imposibil, sa fie inventat de eZeu ca sa-i rasplateasca nebunia si entuziasmul.
Mai ia o gura de jin si se culca, incaltat si cu mana pe sabie.