[ Positive project] Despre dascăli [Peach's idea]

Day 1,574, 04:56 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Alcide

Recunosc, e vina mea...îmi place să citesc presa. E adevărat că nu citesc toate apariţiile, ci mai mult cele la care-s abonat... tot vina mea. Aşa se face că-s singuru’ vinovat pentru apariţia articolului de faţă, nu puteam să nu citesc ziarul lui Omae? Pen’că, iaca, sînt pus în situaţia de a tăbărî peste colecţia mea de ziare, de-a răscoli printre amintiri ( chestie care m-o facut a mă simţi taaare bătrîn...da’ asta-i altă poveste). N-o fo’ treabă uşoară, dar am descoperit că mă simt chiar bine, cam ca atunci cînd umbli prin albumul cu poze vechi...

Ei, şi tot umblînd prin colecţie, am regăsit eziarul ce-mi aducea cu fiecare apariţie o mare bucurie, îmi trezea amintiri din vremuri cu ghiozdane şi miros de petrosin şi care-mi aducea în minte imaginea Doamnei Învăţătoare...

În primul rînd, musai să vă spun că pentru mine profesia de învăţător este cea mai importantă din lume. Încă din fragedă copilărie purtam o mare consideraţie pentru dascăli, aceşti oameni fiind în vîrful scării mele de valori; poate doar medicii să mai fi ocupat o poziţie similară. Şi eventual Winnettou, da’ ăsta o murit de tînăr, aşa că nu se pune...

Mi-aduc aminte cum o priveam admirativ pe doamna învăţătoare în timp ce ne explica cu răbdare de ce unu şi cu unu fac doi, legăturile puternice create din momentul în care ne-a-nvăţat să scriem...uimirea (plăcută, e drept 😃) cînd , cu voce blajină ţinea la respect 30 de părinţi veniţi la şedinţă! Cu cît stoicism îndura stîngăciile noastre în timp ce-ncercam să buchisim în engleză; e numai vina noastră c-am reuşit să devenim doar nişte poligloţi ce ştiu a spune în mai multe limbi că nu le cunoaştem ...
Cu cîtă plăcere ne urmărea în timp ce plantam puieţi în curtea şcolii; cîtă bucurie i se citea în ochi cînd se vedea-nconjurată de o armată de puţoi murdari şi transpiraţi care răcneau din toţi bojocii că grămada de gunoi adunată de el e cea mai mare...

Da’ parcă cel mai mult o iubeam pe doamna învăţătoare pentru felul în care alegea lista de lecturi pentru vacanţă...nu era aceeaşi listă pentru fiecare. Ştia să vadă prin noi şi-ncerca să ne-ajute a descoperi acea parte de care încă nu eram conştienţi...

Cînd eram copil probabil că nu gîndeam chiar aşa, dar au trecut anii şi am început să apreciez valorile primite. Din păcate, cuvintele totuşi nu pot exprima îndeajuns respectul, mulţumirile, admiraţia şi simpatia pe care le simt faţă de aceşti oameni. Dar mă simt dator să o fac : nu mă îndoiesc că exista şi acum profesori dăruiţi copiilor. Chapeau bass, dragi dascăli!

Chapeau bass, Visual Vampire!


PS😃espre proiectul lui Peach cititi mai multe aici