[Pentru concursul lui Dragos1976] Legende moldave (cu e).

Day 1,902, 13:17 • Published in Romania Romania • by direct x

Ma numesc Ion Vasile. Am 90 de ani. Eram holtei cand Romania era dodoloata. Apoi Hitler si cu Stalin au facut un pact de nu am mai fost in Romania.

Mama m-a ascuns cand a venit comisarul ala beat si puturos cu pistolul scos sa ne ia la oaste. A spus ca am plecat la Iasi la scoala. Apoi dupa 2 ani au venit romanii. M-am inrolat si eu si Gheorghe din satul meu sa-i batem pe rusi. Am luptat cu ce aveam: o pusca la 3 oameni, gloante ce gaseam pe camp, dar am luptat.

Gheorghe a murit, dar a murit fericit. La cotul Donului a calcat pe o mina. L-am vazut dupa ce a declansat mina, borboane de sudoare, avea o privire darza si in acelasi timp pierduta, mi-a cerut sa jur ca ii spun tantei Elena, mamei sale ca a murit in lupta si ca o iubeste pe sotia sa Maria. Si-a aprins o tigara, a tras 2 fumuri si a luat piciorul de pe declansator.

Cand am fost acasa in permisie am vorbit si cu mama si cu sotia lui. Saracele au plecat in mormant stiind ca Gheorghe a distrus 4 tancuri si a cucerit 2 cuiburi de mitraliera, in ultimul cuib tinand la cutie 2 companii de rusi, numai artileria venindu-i de hac.

Eu am mai luptat dar m-au facut praf la Stalingrad. Dupa Stalingrad a urmat adevarata mea viata. Am fost trimis la minele de plumb de la Kolima. Nu stiu cum stii tu despre viata, nu stiu cum stii tu despre normal, probabil ca este normal ca atunci cand te trezesti dimineata sa scuipi 2 dinti ca doua alune, iar cand iti treci mana prin par sa ramai cu un smoc de sa umpli o minge de tenis. Am lucrat in minele de plumb 5 ani de subteran.

Eram veteran, toti cei care intrasera odata cu mine murisera, si aia dinainte si multi dupa. N-aveam gene, sprancene, par pe cap sau in alta parte a corpului.
Apoi, cuiva rus sau mai degraba gruzin, mai mare de acolo de la mina i s-a facut mila de mine si m-a pus la munca de suprafata. Incet, incet mi-am revenit. Plumbul a ramas in creier si maduva dar macar aratam mai a om.

Prin 63 mi-au dat drumul acasa. Am ajuns in sat, mama murise, tata la fel, casa era distrusa, am luat-o inapoi, am reparat-o, m-au bagat la colhoz. Nu stii cum e sa muncesti la colhoz in iulie cand sunt 45 de grade la umbra. Daca mai ai ce sa transpiri prin pielea arsa si uscata, auzi cum sfaraie ca ceapa in tigaie.

Cum am ajuns sa traiesc atat? Am privit provocarile in viata cu zambetul pe buze si am considerat ca fiecare zi e ultima.
Am cu ce sa traiesc azi? vine ceva pensie si.. baba Viorica si baba Elvira mai aduc un ou mai fac un bors, eu mai am niste tuica d-aia buna, ne descurcam taica.