OchiReci | Vreme trece, vreme vine ... dar eRomânia e tot la fel !

Day 984, 08:37 • Published in Romania Romania • by OchiReci
La toţi şi viitori, Sănătate

OchiReci Chronicles, no. 544


Când vorbim despre un univers virtual o facem de obicei în legătură cu oamenii şi poveştile care ne reapar în minte amintindu-ne bucuria sau tristeţea trecutului şi care ne ajută să mai visăm încă odată că vom păşii cândva pe drumul gloriei eterne.

Suntem mulţi care uniţi la un loc, încercăm prin mijloace proprii să obţinem un ideal aparent comun, prin care mândra şi falnica noastră naţiune să se ridică încă odată, să se scuture de praf şi să îşi reia rolul de făuritor al vieţii şi istoriei e-mondiale

De multe ori însă în goana noastră nebună spre viitor sau spre acel ceva ce ni-l dorim cu atâta ardoare, din neatenţie sau poate doar din nepăsare, ne abatem din drum şi punem prea mult accent pe coloritul caracteristic, tonalitatea şi accentele personale ajungând fără să vrem după un timp să realizăm nu doar că am pierdut şi uitat demult ceea ce ne doream, dar şi faptul că în tot acest timp nu am reuşit deloc să ne urnim din drum.

Suntem români însă şi uneori avem o plăcere deosebită (morbidă chiar) de a ne agăţa de e-viaţa altuia şi a ne construi întreaga existenţă după acest mic obicei balcanic omiţând constant să ne întrebăm de ce oare nu ne consumăm timpul într-un mod mai benefic atât pentru noi cât şi pentru comunitatea din care facem parte.

Dar să trecem peste, cred că deja povestea a ajuns mult prea platonică şi e vremea să o readucem în planul virtual - eRepublik - despre care discutăm.

Ieri am publicat un articol, Un Viitor pentru România Unită, datorită căruia anumiţi cetăţeni au considerat că îmi anunţ oarecum intenţia de a candida la preşedinţia eRomâniei, iar eu i-am lăsat să creadă ceea ce vor pentru că mi-am dorit în special să văd prin articol ce s-a schimbat în eRomânia în ultimul an.

Articolul respectiv nu este nimic altceva decât republicarea articolului intitulat Un preşedinte pentru eRomânia scris pentru prima dată în primele zile ale lunii august, anul trecut. Ediţia de ieri, uşor modificată şi la un an distanţă a avut rolul de a demonstra oarecum faptul că chiar dacă a trecut un an şi zeci de personaje şi-au făcut un scop de a ne amăgi mereu la alegeri cu promisiuni deşarte situaţia în care se află eRomânia a rămas aceaşi.

Suntem tot în declin economic, îngropaţi în datorii, încă mai avem tot felul de încercări firave de a face baby-boom, militar nu am mai reuşit demult să atingem măcar vârful aisbergului care era odată Imperiul Român, iar politic ştim cu luni înainte aproape fiecare cetăţean care îşi va dori luna respectivă sau lunile viitoare coroana de laur a prezidenţiei române şi la fel ca în trecut vom vedea că odată cu trecerea timpului ori vor dispărea subit din peisaj după ce vor câştiga această medalie ori îşi vor vinde accountul ca mulţi alţii înaintea lor.

Peste eRomânia a mai trecut un an însă schimbările dorite nu s-au mai produs şi nici nu cred că se vor produce în viitorul apropriat, tranziţia prin care trecem de atâta amar de timp e încă lungă şi dureroasă, ea fiind condimentată în ultimul an şi de pierderea unor regiuni româneşti şi de tot felul de situaţii spumoase referitor la averi strânse greu şi dispărute fără urmă prin anumite mandate.

Ca să închei pe un ton mai optimist, trebuie să menţionez prima dată că nu voi candida la nici o funcţie în eRomânia atâta vreme cât sunt e-preşedintele eMoldovei şi atâta timp cât această funcţie nu va fi ocupată de altcineva prin alegeri democratice într-o nouă Moldova Independentă (care sincer sper să nu fie prea curând, cu toate că mi-aş dori ca unirea să fie permanentă) şi ulterior să vă reamintesc că orice s-ar întâmpla cu ţărişoara noastră atâta vreme cât putem găsi oameni cu care avem ce discuta, atâta vreme cât putem lega prietenii frumoase şi reuşim să deprindem amintiri frumoase din acest joc încununate cu învăţăminte pentru viaţa reala, putem spune fără regret că indiferent în ce situaţie ar fi eRomânia noi tot veseli şi visători vom fi.

Românul nu s-a dat niciodată înapoi când a fost vorba de muncă şi nici nu a aşteptat prea mult să îi cadă bunăstarea din cer, dar chiar şi aşa a trecut mereu prin momentele grele cu muzică, joc şi bună dispoziţie. Hai să facem şi noi la fel, până la urmă suntem exact ceea ce suntem adică români

Urez succes viitorilor candidaţi şi preşedinţi ai eRomâniei şi mult noroc şi înţelepciune tuturor celor se vor implica în viitorul şi destinul acestei ţări virtuale.




IMPREUNA AM REUŞIT !

[img]http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:KvfR__Sx7LLiCM:http://img.photobucket.com/albums/v286/Decembrie/eternitate1.jpg&t=1[/img]

"Eu de câte ori aud doina, îmi pare că aud Moldova plângând după gloria sa cea veche" (Vasile Alecsandri)


☞ Cu stimă şi consideraţie,
☞ OchiReci

☞ 31 Iulie 2010 (Day 984) | Publicat în România |