scenă cu adolescent și părinte
Își legă bandana albastră, o împinse sus, pe frunte, și părul i se revărsă dezordonat pe de lături. Se aplecă puțin către oglindă. Așa îi apăru în spate chipul fetei ce stătea în ușa îngustă de la baie.
- Ce faci, tu mamă, te crezi în
strop
Care erau părțile ei preferate de tine?
Complicat. Când eram studenți am fost convins că era genunchiul.
Deasupra fustei era un spațiu lat chiar cât mâna mea.
Atât de lat (arată) și dacă îi cuprindeam genunchiul în căușul palmei aveam o senzație
nu mai contează
Când ne-am despărțit, ne-am întâlnit la o cafea.
Am decis împreună să ne facem cadouri și, când aveam cele potrivite, să ne vedem. Simplu și fără regrete, ca o ceremonie sobră.
Nu m-am gândit că o să mă sune la zece dimineața, sincer. La 11 deja
în tren și apoi
Liselotte Steiner reușise să adoarmă, în sfârșit. Purtând paltonul cel bun dar încălțată doar în pantofi, se cuibărise fără rușine lângă domnul ce vindea ziare la colț. Văzând-o cu ochii umflați de plâns și degetele încrețite de la șters lacrimi,
… mehr »