Join the new world

Capitolul III Iluzii

If your life is worth living,your life is worth recording.

---

Nu reușeam să cred, că așa o chestie mi se putea întâmpla. Am ajuns într-o oarecare depresie, cu ideea că nicidecum nu aș fi putut să trec peste frustrarea asta de ... baiețel.

Trecuse ceva timp și eu nu prea doream să răspund la telefon, pentru că mă suna zilnic și își cerea scuze pentru ce s-a întâmplat, vroia să o înțeleg. Eu nu am vrut să o aud.Eu nu vroiam să aud de nimeni.
După aproximativ o săptămână, Cristina, luase decizia că începând din următoarea zi, se mută în oraș, să își găsească ceva de lucru și avea nevoie de ajutor cu bagajele.
Eu nu știam ce să fac, să o ajut ca un gentleman, sau să o evit pentru că aveam orgoliu.
Între timp vorbeam cu Maria,o fostă colegă de clasă cu care mă înțelegeam super,teoretic psihologul meu. Ea a plecat să învețe și să trăiască în Italia. Când avea timp și se simțea singură, mă ajuta câteodată cu ceva sfaturi,ca na, era departe, și mai mult decât prieteni nu aveam cum fi.
Mi-a dat sfatul: Mergi și ajut-o, e ceva la mijloc, crezi că nu și-ar lua un taxi de la busul din satul ei până la chirie?
Am acceptat faptul, că o ideea asta avea un punct avantajos și logic,deci se merita.
Zis și făcut,am decis să o ajut,oricum situațianu avea cum să fie mai rea.
Dar mamă, chiar atâtea bagaje trebuia să îți iai? Eu acum în călătoriile mele unde îmi schimb traiul nu am atâtea.... Și pana mea.... ai luat cărămizile care alcătuiau camera ta?

În fine, știam aproximativ unde se afla chiria ei, nu era mare chestie să ne urcăm în troleibuz și direct pe strada indicată să coborâm.... Asta era în mintea mea...
Dar realitatea? Realitatea era faptul că Cristina,avea bani doar să plătească venirea în oraș, deci presupunea să plătesc eu. Problema defapt nu era în asta,era în faptul că nu îmi luasem nici un ban,știind că destinația oricum era relativ aproape,eventual Cristina știa unde anume pe strada aia și-a luat chirie, deci nu avea cum să existe vre-o problemă. Dar.... strada chiriei ei era infinit de lungă și efectiv se termina la capătul orașului.
Și dacă vă întrebați: Da,chiar la capătul orașului era, gen vre-o 20 km,pe jos, cu 4 plase grele cât datoriile externe ale Greciei... Ce am avut eu din asta? Cam nimic din ce m-am asteptat, doar fraza:

-Eu îmi voi aranja lucrurile,iar săptămâna asta îmi voi cauta de lucru, te sun mai târziu...

---

P.S. ȘI DOAR ATÂT? NICI MĂCAR UN MULȚUMESC? C'mon, nu sunt calul tău!

P.P.S.Mesaj pentru HATERI: Pentru că la fel ca toți cititorii mei care îmi articolele vă iubesc și pentru că sunteți mai speciali,aveți un articol special pentru voi în articolul preceden. Dacă nu îl găsiți,il aveți aici,sau aici ,eventual AICI.
Mesaj pentru ADMINI,vă mulțumesc pentru ban,voi la fel participați la îmbunătățirea viitoarei opere de artă,dar pe viitor se poate fără bani,pentru Republica Moldova eu gasesc Endorsers pentru a publica. Pe lângă asta,Dumnezeu nu îmi dă BAN sau forfeit points pentru ce vulgarități eu fac sau am făcut din cele care le povestesc,deci nu va considerați mai presus.
Mesaj pentru ceilalți cititori care susțin industria umorului in eRepublik,dacă vă doriți să vedeți nu doar continuarea,dar mai mult,articolul extins în eRepublik,puteți dona ceva (cred ca există o secțiune de Endorse),asta va ajuta la publicarea versiunei traduse in Engleză pentru restul eRepublik.Daca nu, oricum voi continua pentru voi.(mai sunt câteva capitole scrise,în continuare depinde de audiență...).
Până data viitoare vă salut.Sub si vote pentru continuare.
Cine dorește partea a II-a care a fost strearsă pentru vulgaritate (pss..pss.. și umor negru),PM.
Mulțumesc Echipei UM-ul meu petru atenție și dezvoltare.

Trebuia asta pus mai devreme...