Starea e-naţiunii

Day 2,474, 06:45 Published in Romania Romania by Nicolae Crefelean

M-a pus Plato să scriu un articol şi să adun comentarii, dar aş prefera să adun nişte păreri pertinente în loc de "v/votat" şi alte de-astea. N-o să tuşesc dacă lăsaţi legături către articolele voastre, deşi sper să se înţeleagă scopul articolului, adică un mic sondaj:

1. Aţi terminat noile misiuni?
2. Vi se pare că au fost utile jocului/comunităţii?

Înainte de toate, răspund eu.

1. Nu. Am 3 misiuni active: cea cu 10 angajaţi, 32/100 prieteni şi 1 articol cu 25 de comentarii. Încă nu ştiu ce urmează, că în ultimele 2-3 săptămâni mi-am cam pierdut interesul pentru joc.

2. Nu. Plato ne îndeamnă să vedenim "taicuni" angajând şi producând, zice că lumea trebuie hrănită şi să lupte cu arme, deci să producem ca să fie acolo, însă deja aveam supra producţie şi noua industrie (casele) e moartă de ceva vreme. Pe lângă asta, presa a luat-o razna de tot cu articolele lipsite de noimă, comentarii aiurea sau legături către articole în locul lor şi prietenii care nu-s altceva decât un contor.

Mi se par stupide noile misiuni. Nu-s nici măcar ultima zvâcnire, ci mai degrabă carnea unui hoit care se mişcă milimetric, scormonită de viermi. Da, încă are substanţă. Habar n-am câtă putreziciune mai e pe scheletul ăsta dar leşul va fi devorat la un moment dat, viermii se vor transforma în muşte şi îşi vor lua zborul.

Poate-i scârboasă descrierea dar vedem asta şi la Animal Planet, National Geographic şi altele. Nici nu cânt prohodul eRepublik, ci mă exprim detaşat despre un joc pe care simt că-l las cu lejeritate în urmă, aşa cum am făcut-o deja cu două jocuri online - din totalul de 4 pe care le mai joc în ultimul timp. M-oi fi săturat eu de jocuri? Sau sunt sătul să mă bat de probleme şi nervi şi într-un mediu în care ar trebui doar să mă simt bine? Nu ştiu.

Acum vreo 2 ani şi ceva, într-un tichet, le-am sugerat dezvoltatorilor să pună nişte etichete sugestive (tooltips) la butoanele misiunilor, ca atunci când ţii săgeata mausului pe un buton să vezi titlul misiunii, să nu fii nevoit să-l apeşi ca să ştii ce-i acolo. Un mic detaliu atât de uşor de pus în practică, ignorat cu desăvârşire însă nu fără mulţumirile de rigoare, desigur. Că aşa-i frumos, nu? Să ţi se mulţumească atunci când arăţi că-ţi pasă de binele cuiva şi ţi-ai rupt din timpul tău să sugerezi ceva care îmbunătăţeşte experienţa utilizatorilor.

Au apus vremurile alea. Nici nu ştiu de când n-am mai intrat în zona de tichete. Nici nu ştiu dacă mai trebuia să urmăresc ceva acolo - dacă trebuia să primesc un răspuns. Am devenit un utilizator semi-ignorant. Am ajuns să nu mă mai enervez când apare găina, ci să zic "normal", să las eRepublik în pace şi după câteva ore să revin să reîmprospătez pagina.

În articolul anterior am sperat că fac un bine câtorva pitici. În primul rând celor 3 (+1 surpriză) care ar fi câştigat oricum, dar şi celorlalţi (tot surpriză) care ar fi răspuns corect. N-am avut cui să dau premiile 2 şi 3, atât e de gravă situaţia cu noii jucători. Iar dacă cei vechi se lasă sau capătă apatia asta care m-a atins şi pe mine, ne vom despărţi în curând şi poate ne vom regăsi în alte comunităţi online.

Acelaşi articol a marcat probabil ultima mea zvâcnire în joc şi, fără să mă mai mir, am fost acuzat că am falsificat o imagine din joc. Culmea, m-am "agitat" să aflu de ce am avut eu mesajul acela şi pe când am aflat, pe project manager nu l-a mai interesat. Practic am rămas cu acuzaţia în aer, ca şi când sunt doar un tartor al jocului, un reclamagiu de bug-uri pe care, în răutatea mea, le tot scot în evidenţă. Că dacă tot nu există software fără bug-uri, ne putem scuza oricât chiar dacă nu le reparăm, corect?

Scrisul e fad. Nu "transpiră" aproape niciodată adevărata starea de spirit a autorului. N-am pic de afect legat de joc. Nu tu resentimente, interes pentru bunul mers al jocului (deşi ar fi interesant să revină pe făgaşul care trebuie), ci am scris în primul rând pentru misiune, iar în al doilea rând ca să aflu dacă mai e cineva în starea asta vizavi de joc. Adică aflat în inerţia conectării, a acţiunilor de bază (WTF=work+train+fight) şi... ce-o mai fi.

Am în sfârşit aurul necesar să fac upgrade la o fabrică de la Q6 la Q7 şi tocmai am zâmbit. 🙂 Am nişte bunuri virtuale pe care le voi folosi la următoarea reducere ca să fac o fabrică pe care mulţi alţii o au, din care nu voi putea produce decât 10/12/14 arme până când se va scoate lucrul ca manager, din care evident că nu voi scoate profit. După care puteţi uita.

🙂 Va fi una din ultimele bife din joc. Cine ştie dacă voi rezista până ajung Titan. Nu mai am mult dar tot sunt câteva luni de apăsat FIGHT în ritmul meu.

Pff, ce articol de sfârşit de săptămână... Mă linişteşte gândul că celor ca mine oricum nu le mai pasă, iar jucători noi cu planuri măreţe oricum nu mai prea există. Însă dacă am stricat cheful cuiva, scuze.

Vă mai animă ceva în eRepbulik? Mai speraţi într-o revenire în normal a jocului? Mai putem vorbi de o e-naţiune care trage într-o anumită direcţie sau am rămas doar o adunătură de jucători cu diverse cetăţenii, organizaţi în unităţi militare?




Starea e-naţiunii: http://www.erepublik.com/en/article/2435779