Join the new world

Dupa cum se poate observa, in ultima saptamana e-Romania a reusit sa piarda doua provincii in favoarea Ungariei: Crisana (in care m-am mutat pe cont propriu dupa lansarea atacului, pentru a participa la RW) si apoi Transilvania. A urmat capitularea deliberata in Oltenia, practic o ultima sansa de a trece din aparare in atac. Imi permit sa merg mai mult in timp, pana la crearea culoarului de acces prin Bulgaria spre Marmara. Doresc sa precizez faptul ca toate aceste comentarii sunt pareri strict personale, intrucat nu am date suficiente despre stocurile de resurse si arme ale tarii.
1. Actiunea Marmara - ESEC.
- Culoarul de acces creat prin Bulgaria s-a realizat cu usurinta, in doar cateva zile, jumatatea estica a Bulgariei trecans sub control romanesc.
- Cucerira regiunii Marmara a fost un exemplu de mobilizare generala, foarte multi soldati luptand kamikaze pe cont propriu (incluisiv eu, de drept ca, la cele 12 atacuri q1, am utilizat 5 arme primite din partea unitatii)
- Cedarea regiunilor din Bulgaria - greseala elementara, intrucat s-a realizat prin RW initiat de romani, in care ai nostri au pierdut damage pentru eliberarea regiunilor ocupate. A fost o pierdere inutila de resurse, pentru care bulgarii ne-au "multumit" din plin.
- Lasarea Bulgariei sa se desfasoare: in conditiile in care detineam controlul asupra vecinilor din sud, am preferat sa ridicam presiunea de pe ei. Cu regiunile eliberate tot de noi, si cu sprijinul Ungariei, Bulgaria a trecut la contraatac in Marmara si ne-a scos din Asia Mica. Consider ca aceasta a fost o greseala fatala. Nu era necesar sa cucerim Bulgaria integral, dar mentinerea unor atacuri continue asupra acestei tari ar fi pus-o in imposibilitatea de a lua initiativa.

2. Luptele cu Ungaria. Motorul acestor lupte este mai degraba unul emotional decat logic. Vecinii de la NW si-au stabilit, printre tintele acestei luni (termen ziua 776) cucerirea Crisanei, Transilvaniei, Banatului si Maramuresului. Dupa desfasurarea evenimentelor, consider ca Ungaria a comis o greseala fatala, in tentativa de a prelua trei regiuni cu grain medium si una fara resurse. In cele 24 de ore de rezidenta maghiara (in Crisana), am citit si presa lor, cu ajutorul unui amic ardelean. Elogii peste elogii, indemnuri la lupta, refacerea Ungariei Mari, repararea "dictatului de la Trianon" macar in joc, atitudine ce poate va aduce inca 5 mandate presedintelui e-maghiar, dar...
- atacarea Crisanei, o regiune cu populatie mica (430), resurse grain medium. Lupte grele, tancuri dupa tancuri, zidul dus la -1M, un consum inutil de gold si resurse pentru o regiune care nu ofera niciun avantaj: nici strategic, nici ca resurse. Raspunsul Romaniei, in lipsa unui suport aliat consistent, era logic: cedarea regiunii si lansarea unui RW, care a dus la noi pagube in contul inamicului
- atacarea Transilvaniei, cu o valoare emotionala enorma, o regiune importanta ca pozitie, dar absolut inutila ca resurse. O noua infrangere de scurta durata. De retinut faptul ca, in paralel, Bulgaria ataca Dobrogea si Oltenia
- atacarea Maramuresului a consemnat prima victorie. Aflata sub asediu, Bulgaria nu a mai putut atrage Romania pe doua fronturi. Atacul maghiar a esuat. Intr-o incercare disperata de a ne tine in aparare, ungurii au atacat in paralel Oltenia.
- cedarea Olteniei prin capitulare prematura a insemnat de fapt revenirea e-Romaniei la timona si trecerea e-Ungariei in aparare. Secatuita in urma atacurilor inutil de puternice date in Crisana si Transilvania si lipsita de aliati, e-Ungaria are in acest moment doua optiuni: capitularea sau mentinerea in aparare.

Daca atacul din Marmara a fost un esec, apararea impotriva atacurilor maghiare este o actiune bine formulata strategic, in care consider ca au fost luate in considerare toate aspectele necesare castigarii unui razboi.

Cetatenii din teritoriile ocupate care doresc sa revina in tara pentru a lupta impotriva ocpantului maghiar o pot face cu doua tichete, prin Bolivia.