Povești de pe front: Mi-am pierdut casa pe câmpul de luptă

Day 2,545, 05:48 • Published in Romania Romania • by gradinaru
Pentru limba română apasă tasta 1. Pentru maghiară apasă LOG OUT!
Ieri mi-am pierdut o casă pe câmpul de luptă. Cum s-a întâmplat? Eram prin Kenya, trimis la luptă de către guvernul nostru drag care nu mai știe cu cine să se alieze ca să ne luăm înapoi Crimeea de la tătari. Știm cu toții deciziile proaste luate în ultima perioadă de guvernul Republicii Româno-Ungare, precum demolarea autostrăzii București-Pitești-Timișoara-Budapesta pentru a fi mutată pe varianta București-Brașov-Cluj-Budapesta. E drept că cele două capitale trebuie să fie unite rutier, dar cred că prima variantă era mai bună decât cea actuală.

În ceea ce privește pactul de prietenie cu Uniunea Sovietică și cu Timorul de Est, țin să îmi arăt bucuria și încrederea că totul va fi bine. Vom reuși în Kenya, vom recupera canalul și-l vom da înapoi francezilor ca ei să ne ajute să luam Crimeea de la tătari.

Să revenim totuși la casă. Luptam cu niște arme Q8. În fața mea apare ca din senin prin praf și plin de noroi un chinez care îmi dă o sticlă de șampanie, cică pentru drum. Nu știa că suntem de două zile în Kenya. Poate credea că noi plecăm mâine, dar probabil ne-a confundat cu armata a 4-a ungară care mai stă câteva zile și pleacă. Deh, așa e când suntem din aceeași țară. Era să scriu țâță în loc de țară. Marcelo, nu te mai gândi la mine.

Dar să revenim la casă. Dar înainte de asta să vă povestesc o întâmplare fără de care nu puteam să pierd casa. Eram în Egypt și o femeie mă trage de mână. Îmi zice pe un ton duios de parcă nu mai are nimic de pierdut, deși știe că urmează să piardă totul:
-Maică, ia tu cheia asta. Data trecută când ne-au evacuat din oraș, am luat cheia cu mine. Dar când m-am întors nu mai aveam nicio casă. Ia tu cheia.
Am luat cheia. Am pus-o la gât și i-am promis că voi avea grijă să fie bine casa ei până se va termina războiul și că voi verifica eu din când în când dacă e bine cât e ea plecată, cum fac vecinii binevoitori din filmele americane. Ieri aflu de la radio că orașul ăla greu de pronunțat fusese ras de pe fața pământului de americani. Îi promisesem că îi voi apăra casa, dar ne-au mutat în Kenya acum două zile. Mă simțeam inutil. Mă simțeam degeaba pe acel câmp de luptă. Am scos bazooka și am ras tot ce mi-a ieșit în cale. Din greșeală și un român: Costel, dar nu s-a supărat că a murit din cauza mea.

Dimineață am auzit la radio două vești: orășelul din Egypt a fost eliberat. Problema e că acum e doar niște câmp plin de moloz. Cealaltă veste e una ceva mai bună: Francezii au debarcat pe coasta de Vest a Statelor Unite și au înaintat destul de mult. Au început să se așeze într-un loc, să facă un centru de comandă unde cândva să fie și un oraș. Îi vor spune Slobozia Mândră, în cinstea prieteniei dintre Republica a VI-a Franceză și Republica Româno-Ungară. Mă simt mândru că sunt român.

Voi mai reveni cu relatări de pe câmpul de luptă.
Reclame