Pentru legionari (și nu numai).

Day 1,722, 03:15 • Published in Romania Romania • by PaulTC


Dragi compatrioți,

Vin vremuri de răscruce și schimbări majore în țară și în lume. Cei care aveți deja la activ ani buni de erepublik realizați impactul pe care situațiile limită le au asupra jocului și a experienței noastre, a tuturor. Cu timpul, am fost martorul unor schimbări majore: de mecanică a jocului, de strategie militară sau diplomatică a României în multe Guverne, au fost perioade de liniște totală, în care pur și simplu ne plictiseam pentru că nu aveam război, au venit și vremurile în care am fost șterși de pe hartă, dar și în care i-am șters pe alții. Am fost martor la începuturile mele pe plaiurile mioritice virtuale la decâderea celui mai mare Imperiu românesc. Le-am văzut pe toate.

Rândurile de mai jos se adresează exclusiv membrilor eLAM:



Ei bine, dragi camarazi (iar aici mă refer la soldații Legiunii), vin din nou vremuri de răscruce, vremuri în care ne vom întreba: „Mai are rost să continuăm?”. Această întrebare mărturisesc că mi-am pus-o și eu de multe ori, iar acum am revenit pentru că sper în schimbare. Dacă cele mai de sus nu sunt vorbe goale, atunci trebuie să luăm atitudine. În acest moment, țara este în criză. Criză economică, militară, politică, numiți-o cum vreți. Eu cred că se numește criză de oameni. Da, oameni. Ducem lipsă de oameni capabili, oameni cu viziune și dorință de implicare. Cei care încă mai sunt, sunt pe cale de dispariție. Un lucru care părea acum câțiva ani aproape de neconceput: Să furi din banii statului, a devenit astăzi un gest ușor de trecut cu vederea, alimentat de nepăsarea și lipsa noastră de vlagă. Oamenii fură pentru că nu-i mai oprește nimeni, pentru că nu mai interesează pe nimeni. Candidați cu probleme grave de imagine se perindă lună de lună prin fața noastră pentru a-i vota, pentru că multe opțiuni nu prea mai avem. Oamenii de valoare s-au retras, plictisiți sau poate și dezgustați. Am încredere că actualul președinte și membrii Guvernului său sunt unii din puținii care au mai rămas, dintre cei care chiar cred în ceva.

Acum este momentul ca noi, comunitatea eLAM, să punem piciorul în prag. Dacă încă mai credem în principiile noastre, dacă mai credem în valori. Este momentul să fim uniți. Dar pentru a fi uniți, trebuie să lăsăm orgoliile la o parte. Acesta este un apel la înțelegere reciprocă și unitate. Trebuie să tragem într-un singur sens: Acela al bunăstării tuturor românilor care au mai rămas alături de țară. Acum este momentul să găsim soluții, dar cum este posibil să găsim soluții când chiar noi înșine suntem dezbinați? La ședința de aseară, 6 august, am văzut oameni cu opinii diferite, din medii diferite, dar pe care i-am simțit dornici de schimbare. Bineînțeles, schimbarea poate nu înseamnă același lucru pentru fiecare, dar asta iarăși diferă în funcție de persoană. Schimbarea trebuie să intervină în primul rând în modul în care gândim.

În revizuirea Statutului eLAM, problemă discutată aseară, am propus o soluție pentru eliminarea bisericuțelor, pentru organizarea noastră exemplară. Această soluție nu o voi detalia în acest articol, deoarece vreau să revin la ea ulterior, într-un articol în care vreau să o explic exact de ce este vitală în desăvârșirea Mișcării noastre (pentru că suntem cu mult mai mult decât un simplu partid, trebuie să realizăm asta). Unirea sub un singur stindard a tuturor unităților militare implicate politic este viitorul nostru. Nu trebuie să ne mai mințim, modulul militar este singurul motor din acest joc, singurul creator de elite. Înțeleg de ce amestecul armatei în politică nu este de dorit în realitate, dar aici vorbim de erepublik, mediul în care toți conducătorii importanți ai țării sunt (sau au fost) ofițeri în unități militare, în care UM-urile își numesc oameni în Congres. Ei bine, dacă toate aceste UM-uri care sunt mai mult sau mai puțin simpatizante eLAM ar trage în același sens, am fi cu mult mai puternici și organizați. Acești ofițeri de Unități Militare nu trebuie să reprezinte numai interesele membrilor din unitățile lor, ci interesele tuturor. Ar fi un bine comun dacă am realiza acest lucru. Asta este părerea personală a unui vechi e-legionar care a administrat în același timp un partid și o unitate militară (Vulturul Negru).

Vin vremuri grele. Cel mai probabil, dacă nu vom reuși să negociem o pace măcar cu Serbia, vom fi șterși iarăși. Am încrederea însă că prin voință și încredere vom renaște iarăși. Hai România!