Jurnalul unui imigrant [partea I - Calatoria cu trenul]

Day 799, 10:36 Published in Republic of Moldova Romania by PaulTC




Ziua 797 a lumii noi.

Dimineata. Alegeri Parlamentare in Romania. Obisnuitul spam electoral: Reclame, ziare pline de propaganda electorala, fluturase electorale si tot tacamul. Unii ar face orice pentru voturi...
Mi-am facut bagajele de drum, mi-am dat demisia de la firma si din partid, am votat, dupa care am plecat sa prind trenul de dimineata spre Chisinau. Afara era un frig de crapau pietrele. In gara, trenul ma astepta.

Imi urc bagajele, si merg sa-mi caut compartimentului unde urma sa ma asez.. clasa a II-a.. deh.. bugetul nu mi-a permis altceva. Caldura se risipea prin geamul defect, deschis in capatul vagonului.
La prima vedere, trenul parea aproape pustiu. In coltul unui compartiment o cocoana croseta de zor si il apostrofa verbal pe copilul neastamparat asezat vizavi de dansa, ce parea sa-i fie nepot.
Ma uit pe geamul din capatul vagonului si vad pe cineva cunoscut: era camaradul Rules_Suck, plimbandu-se entuziasmat pe coridor. Nu ma zarise.. "O sa am timp sa-l salut mai tarziu", imi zic, in timp ce-mi duceam bagajele in compartimentul care-mi era destinat si care era complet gol.
Dupa ce reusesc sa-mi urc bagajele, si sa ma dezbrac de hainele groase, imi scot o revista care sa-mi tina de urat pe parcursul calatoriei ce se anunta destul de plictisitoare si ma asez pe un loc de langa geamul aburit.

Trenul porni.

Pe masura ce timpul trecea, gandul imi zbura inconstient spre intamplari din trecut. Spre greutatile si bucuriile prin care trecusem alaturi de camarazii din eLAM. Ma gandeam la ziua cand am devenit pentru prima data presedinte de partid si realizam cat de multe s-au schimbat de atunci.. generatii noi au aparut si au preluat fraiele lasate de cei mai mari, timpul a trecut, insa nu poti uita niciodata de unde ai inceput totul. Un mic regret imi strapunge sufletul gandindu-ma la cat de putine am facut in ultimul timp pentru partid si armata.. insa timpul trece, vremurile se schimba. Din pacate insa in Romania mentalitatea ramas aceeasi: partidele mamut nu vor fi doborate niciodata. Iar eu nu pot lua parte la jocuri politice. Nu mai suport sa vad jocurile de culise ale politicienilor, de multe ori facute chiar si in vazul lumii. Lumea insa uita repede si priveste lucrurile destul de superficial. Aceeasi politicieni vin la putere iar si iar, si odata cu ei, orgoliul lor nemasurat. Tara ramane pe loc..
Moldova este o noua provocare. Un teren nou, un loc unde te duci cu inima, nu cu dorinte de parvenire. O tara care mai are inca multe de ispravit. Moldova e o provocare frumoasa, iar eu ador provocarile...

Un zgomot puternic venind dinspre hol ma trezeste din contemplare. Ma ridic sa aflu ce se intampla. Copilul din compartimentul alaturat scosese o minge de fotbal si se juca linistit pe hol.

Ma uit in stanga si in dreapta: cocoana nu era nicaieri. Intind piciorul si opresc mingea.
- Unde e bunica ?
Copilul nu raspunde si da sa-mi ia mingea.. Eu insa raman ferm.
- Da-mi mingea! tipa el pe un ton poruncitor.
Iau mingea intr-o mana si cu cealalta mana il conduc pe baiat spre vagonul alaturat. O zaresc pe aceeasi cucoana, vazandu-si in continuare nederanjata de crosetat.. O salut politicos si ii spun ca ar trebui sa aiba mai mare grija de nepotul ei.
- Ionele, stai cuminte, mama ! Nu mai bate mingea in vagon ca deranjezi lumea!
- Vreau mingea ! Spune copilul hotarat, care in tot acest timp se zbatuse sa ajunga la mingea din mana mea.
- Ionele, stai cuminte ce ne faci de rusine in fata domnului ! Vrei sa rada domnul de tine?
- Vreau sa-mi dea mingea ! Tipa iar Ionel, care era aproape sa izbucneasca in plans. Dupa care, profitand de un moment al meu de neatentie, imi smulse telefonul din buzunar si il arunca pe geamul deschis de pe hol.
- Aoleu Ionele, ce facusi !? tipa cocoana. Neastamparatule, sa vezi ce bataie iti dau! Dupa care il ia de mana pe copilul speriat, care incepuse brusc sa planga si sa tipe. Si copilul tipa, si cocoana tipa si copilul tipa si mai tare.
Stapanindu-mi furia, plec din harmalaia creata si ma retrag la loc in vagon, unde furia ma cuprinde din nou. Restul calatoriei s-a desfasurat fara incidente.. cu exceptia momentului cand a venit controlorul si Ionel l-a lovit cu mingea in cap, doborandu-i pe jos sapca saracului om.
- Grasule! se rasti baiatul la controlor, in timp ce acesta il apostrofa.
- Ionele, ma faci de ras mama !

Dupa cateva minute de incetinire, trenul a ajuns in gara. M-am imbracat, mi-am luat bagajele si am coborat. Afara, gerul siberian m-a izbit din nou. Cerul era senin si cenusiu, aerul era mai curat. Am pasit pentru prima data in Moldova.