Join the new world

Transnistria

Localizarea Transnistriei

Capitală Tiraspol
46°51′ N 29°38′ E
Oraș principal Tighina (Bender)
Limba oficială moldoveneasca (cu alfabet chirilic), rusă, Ucraineana
Sistem politic republică prezidențială
- Președinte Igor Smirnov
- Vice-președinte Alexandr Korolev
Independență declarată 2 septembrie 1990
nerecunoscută
Suprafață
- Total 3362,33 km²
Populație
- 555.500 loc.
Densitate
- 178/km² loc./km²

Transnistria (rusă: Pridnestrovie, numită oficial Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului) este o regiune geografică din Republica Moldova situată în estul (malul stâng) al râului Nistru.

Numele de Transnistria desemnează și așa-numita Republică Moldovenească Nistreană, regiune separatistă aflată de jure în componența Republicii Moldova. Autoritățile separatiste ale RMN controlează teritoriul Republicii Moldova aflate la est de râul Nistru cu excepția a șase comune, precum și municipiul Tighina și două comune la vest de Nistru.
Cuprins
Statut politic

Transnistria este privită la nivel internațional ca o regiune a Moldovei, dar și-a declarat independența sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană", cu capitala la Tiraspol. Acest lucru a provocat declanșarea conflictului din Transnistria. Regiunea are o populație majoritar slavă, care se teme de reunificarea cu România (dar are o majoritate relativă română, reprezentând 40% din populație).

Parlamentul de la Chișinău a adoptat pe 22 iulie 2005 "Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al localităților din stânga Nistrului". Proiectul de lege prevăzut în controversatul "plan Iușcenko" prevede că Transnistria se va constitui intr-o unitate teritorială autonomă (UTA) specială, în componența Republicii Moldova, statut asemănător cu cel al Găgăuziei. Organul reprezentativ al Transnistriei va fi Consiliul Suprem, care va adopta legi și acte normative cu caracter local, precum și "Legea fundamentală a Transnistriei", care nu trebuie să vină în contradicție cu Constituția Republicii Moldova.

Puterea judecătorească este exercitată de judecătorii și organele de ordine, care sunt componente ale sistemului de instanțe judecătorești și organe de drept ale Moldovei.

Legea prevede că Transnistria are simbolurile sale, care se aplică alături de simbolurile Republicii Moldova. Limbile oficiale în Transnistria sunt limba moldovenească, în baza grafiei latine, limbile ucraineană și rusă. Transnistria are de asemenea dreptul să stabilească și să întrețină, în modul prevăzut de legislația Republicii Moldova, relații externe în domeniile economic, tehnico-științific și umanitar.

Conform legii, după îndeplinirea condițiilor privind demilitarizarea și democratizarea regiunii transnistrene, va fi desfășurat procesul de negocieri pentru elaborarea în comun a unei legi organice cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian.
Istorie
Între 19 august 1941 și 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la (Est) Nistru până la (Vest) Bug și de la râul (N) Niomjîi până la (S) Marea Neagră, care a purtat de asemenea numele de "Transnistria"
Mărci poştale româneşti de la sfârşitul anului 1941 dedicate Transnistriei

Perioada medievală

La începutul evului mediu, slavii de răsărit îi numeau pe români (inclusiv moldoveni) volohi. Pe la 1150 este atestat în analele rusești orașul Bolohov. Istoricul rus N.P. Karamzin scria în 1892 în volumul IV al Istoriei Imperiului Rus, că orașul Bolohov se află în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În secolul al XVIII-lea (1681-1683), Transnistria s-a aflat sub jurisdicția administrativă a domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici erau organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei era dovedită și de condicile de socoteli și biruri ale acestora. Centrele mai importante erau Movilăul - ridicat de voievodul româno-moldovean Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor -, Dubăsari - ridicat în apropierea podului de dubase (luntre) construit de moldoveni - , Silimbria, Iampol, Jaruga, Rașcov, Vasilcău. Trebuie de asemenea menționat Oceacovul, situat la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcație se varsă Bugul), cetate pentru construirea căreia Petru Șchiopul a trimis în 1587 15.000 de salahori și 3.000 de care. Mihai Viteazul cerea în tratativele purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Brașov, să i se recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru. (sursa:Istoria Românilor din Transnistria, Ioan Silviu Nistor)
Harta etnică a teritoriilor de la est de Nistru din a doua jumătate a secolului 19.

Perioada sovietică

Fosta RASS Moldovenească și Transnistria de azi

După crearea Uniunii Sovietice (30 decembrie 1922), la 12 octombrie 1924 guvernul sovietic a creat, pe teritoriile situate la est de râul Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene (RSS Ucraineană). Capitala se afla la Balta, un oraș în Ucraina de astăzi. Granițele RSSA Moldovenească au fost trasate astfel ca doar 30% din populație să fie etnici români. În 1929 capitala a fost mutată la Tiraspol.

Parte a României, Moldova a fost ocupată de Uniunea Sovietică (având consimțământul Germaniei) în 1940, consecință a unui protocol expansionist secret atașat pactului de neagresiune germano-sovietic din 1939, pactul Molotov-Ribbentrop. Această consecință va "evolua" ulterior, fiind parte determinantă a formării așa-zisei "cortine de fier." La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Chișinău (Kishinëv, în limba rusă), prin contopirea unei mari părți din Basarabia cu 6 din cele 14 raioane ale RSSA Moldovenească, iar restul a revenit RSS Ucrainiene.

În iunie 1941, trupele germane și române au atacat Uniunea Sovietică. În înțelegere cu Germania nazistă (vezi Tratatul de la Tighina), România a preluat administrarea teritoriului dintre Nistru și Bug (Pivdennyy Buh în ucraineană), de la Bar (Ucraina), în nord, până la Marea Neagră, în sud, pe care l-a administrat sub numele de Transnistria cu intenția să adune aici pe toți evrei din Bucovina și din Basarabia (vezi Transnistria sub administrație românească (1941-1944)). Acest aranjament a rămas în vigoare până în august 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia (Est-Moldova) și Transnistria. Un tratat din 1947 a returnat Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria Uniunii Sovietice, iar vechile diviziuni administrative sovietice și denumirile rusești ale teritoriilor au fost reimpuse.

Majoritatea teritoriului dintre Nistru și Bug care fusese numit Transnistria de autoritățile române în al 2-lea război mondial aparține Ucrainei. Doar o mică fîșie de-a lungul rîului Nistru a fost inclusă de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească (Est-Moldova), iar după destrămarea URSS a devenit de drept, parte a Republicii Moldova, provenită din RSSM.
[modifică] Republica separatistă
R.S.S.A. Moldovenească (colorată în auriu) (1924 - 1939), republică sovietică autonomă din stânga Nistrului, denumită în anumite situaţii, de asemenea, "Transnistria"
Pentru detalii, vezi: Republica Moldovenească Nistreană și Conflictul din Transnistria.

În 1989, românii, majoritari în Moldova, au declarat ca limbă oficială limba română. Într-o parte a Transnistriei, mai ales în orașul Tiraspol în care procentajul populației românești este mai scăzut, s-a dezvoltat o mișcare separatistă, care la 2 septembrie 1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană și, cu sprijinul trupelor rusești, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părți a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cît și a unei zone din Basarabia în jurul orașului Tighina.

În războiul civil din 1992 au murit aproximativ 1.500 de persoane.

După semnarea unui acord, rușii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menține pacea, însă aceștia au ajutat în final la consolidarea autorităților separatiste. De atunci, guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene, în afară de 6 sate din raionul Dubăsari.

Deși în 1994 a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor rusești din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă.

La 17 septembrie 2006, autoritățile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta viitoare a Transnistriei, care a arătat că o majoritate largă sprijină independența față de Moldova și aderarea la Federația Rusă. Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internațională.