Dic ma!

Day 1,790, 10:22 • Published in Romania Romania • by Naufragiatu

Simt nevoia sa scriu si nu stiu ce. Ma invart, ma foiesc, ma rostogolesc ca o bila (gabaritul ma ajuta) si aceeasi atractie pentru a asterne niste ganduri, niste idei pe hartie isi face simtita prezenta. Din nou si din nou.

Ma rog, pe e-hartie. E un sentiment fals de siguranta cand scrii din spatele unui personaj virtual. Chiar daca sunt destui care cunosc persoana din spatele personajului. De asemenea sunt constient ca ma chinuie talentul, asa ca n-o/o sa va chinui si eu pe voi.

"Da-i omului o masca si iti va spune cine este" - oare? Da sau nu, interesanta idee. Chiar si asa, problema mea nu este rezolvata: nu stiu ce vreau sa scriu exact. Asemeni timidului narod caruia i se plimba limba-n gura cand vrea sa o invite in oras pe domnisoara de care este indragostit, asemeni esuatului care stie ca trebuie sa faca ceva pentru a supravietui naufragiului, dar nu stie ce, asa si dejtele mele se impleticesc, se innoada, se impiedica si nu sunt in stare sa mangaie tastele astfel incat ele vor transcrie ceva cel putin lizibil. Coerenta este departe, nu putem spera la asa ceva. Azi nu.

Brb..amicul Bachus imi atrage atentia. Plange masa. L-am intrebat daca vrea sprit, mi-a raspuns prompt c-o palma dupa ceafa. E clar, nu putem subtia medalia. Nu cu sucul fara E-uri de la conu Leonida. Inturnat-m-am. Ete c-au inceput demoazelele de la Valcea meciul. Or sta bine cu inspiratia asta seara sau vor avea si ele plumb in maini si picioruse? Eh, le salveaza Danut.

Revenim. Unde, de unde? Fleoshc, naiba stie. In orice caz, intr-un singur weekend m-am simtit de vreo doua ori ca un junkie.

Prima oara ieri, pe la pranz. La piata, la cumparaturi. Prima taraba la care ma opresc este bodega cea mai infecta, mi-am luat o bere. Ma trezisem inca beat, asa ca trebuia sa ma dreg (: Primeam lejer titlul de cel mai tanar drojdier. Si totusi asa bine luneca amestecul de malt, hamei si-alte porcarii..

A doua oara fu azi dimineata. Matinal, devreme acasa, cu o energie debordanta si o respiratie parfumata. Nu puteam sa ma trantesc direct in pat. Nu-l nimeream, nu de alta. Dar am nimerit butonul de "power" de la pc, am nimerit erep-ul. Trebuia neaparat sa intru pentru work&train. Nu a fost de ajuns. Beleste ochii pe razbele, articole, etc., mai ales pe etc-uri. Stiu, nu-s nici primul, nici ultimul care face asta, nici care isi pune intreabarea "de ce?", nici care nu va mai face asta niciodata. Pana data viitoare.

Exagerez, sunt melodramatic? Poate, nici nu-mi pasa. Asta am simtit, asta a iesit din dejtele mele, din preputul negandirii mele. Nici nu trebuie sa citesti sau sa ai vreo parere. Sincer nici nu inteleg de ce ai ajuns pana aici cu cititul. Eu am scris "rant-ul" meu, pentru a-mi satisface cheful.

Is that all? Sigur nu, dar cateva picaturi fusera indepartate din pahar, asa ca mai mere o tura. Cat de rau poate fi... un dilau tocmai se pregateste sa sara de la mama naibii. Adrenalina, tati. Fetili de la Valcea par sa castige meciul, iara paharul meu ma cheama, vrea sa fie gadilat.

E timpul sa ma intorc la chinuit sclavii pe plantatie, la santajat e-guverne, la furat si la descurajat si intimidat "picii". Tineti aproape.

Ice tea poop