Cronica unei senilitati premature

Day 1,648, 08:59 • Published in Romania Romania • by Naufragiatu
Acest articol nu imi apartine (este publicat la rugamintea cuiva care nu are ziar), insa il pot accepta ca fiind al meu, in speranta ca maine ma voi umple de...

Miercuri 10:00 am ... mi-e asa de lene si de somn ... vai soarta mea.

Nici cum nu ma pot aduna sa-mi ridic capu de pe masa, nu ma ajuta sa ma mustrez singura, sa-mi spun ca tre sa-mi planific lucrurile , sa-mi trimit mail-urile, sa distribui si sa deleg cateva sarcini ... parca sunt in brainfreeze.

Mi-e somn si nici o cafea din lume nu pare sa ma poata trezi. Imi vine sa gasesc o scuza idioata sa plec de la munca. As vrea sa ma duc intr-un bar intunecos, sa stau tolanita pe un fotoliu, sa beau o bere si sa filosofez aberatii cu un dubios cu freza rasta, care a inceput vreo 3 facultati si n-a finalizat niciuna, care are asa un aer de misterios, geniu derizoriu doborat de legile aspre ale societatii, care incearca sa ma determine sa-i cumpar o bere.

Daca reuseste sa ma binedispuna si sa-mi favorizeze aparitia iluziei ca are mai mult de oferit decat un discurs pseudointelectual, ii voi cumpara berea, insistand ca defapt e placerea mea si voi continua sa-i dau o minima atentie in timp ce mintea imi va frunzari in alte directii.

In conditiile astea as simti un sentiment de multumire si o stare de relaxare pentru ceea ce am reusit sa fac dintr-o zi banala de lucru. M-as concentra asupra gustului berii, asupra luminii galbene si bolnave din bar, care are rolul de a-mi odihni ochii si de a ascunde jegul companionului meu, m-as bucura de momentul prezent si de cat de multa satisfactie poate sa-ti ofere un moment specific in timp si totusi suma lor sa-ti lase un sentiment de gol.

Dupa ce aberatiile stimabilului m-ar plictisi indeajuns, i-as spune franc sa se ridice si sa plece, i-am acordat suficient din timpul meu si finitul acestei vieti ma indeamna sa-mi gasesc alte modalitati mai satisfacatoare de a-mi petrece restul zilei. Nu as indulci cu nimic duritatea limbajului pentru ca sincer mi se pare o ipocrizie cand ne indulcim parerile sa nu ranim orgoliile celorlalti. Este o atitudine demna de mila si regretabila, care nu aduce nici un beneficiu nimanui.

Cu totii avem nevoie de tough love pentru a ne indrepta coloana vertebrala si a ne corecta neajunsurile, iar din experienta mea falsele flatari sau metaforele pompoase nu au ajutat pe nimeni.

De asemenea daca n-ai cojones sa spui cuiva " Ba esti prost de dai in gropi. Fa ceva la dracu c-ai sa-ti frangi gatu` la un moment dat. Uite, de la mine pentru tine, o carte de Limba si Literatura Romana, clasa a 5-a. ... no worries o sa-mi multumesti mai tarziu."

M-as plimba pe malul Crisului pret de cateva minute, timp in care mi-as suna cel mai drag prieten in speranta ca vrea sa m-onoreze cu prezenta in aceasta zi de rebeliune a mea. Sunt increzatoare ca-mi va raspunde, deoarece ma cunoaste si va intui dincolo de banalitatea situatiei, importanta pe care aceasta zi o are pentru mine.

Am merge in clubul nostru preferat ... un beci obscur, bar de unguri, unde am juca biliard in camera din spate, care este aproape izolata de restul barului, pe langa care nimeni nu trece si in care, ma gandeam ca ar fi o experienta draguta in tineretea mea, daca as face sex.

Am bea bere, am juca biliard, un joc la care nu excelam nici unul dintre noi, insa care a fost our thing de cativa ani. Vorba noastra era ... we will always have Paris and a pool table.

Am discuta abstract, ipotetic despre situatii de viata si situatii ideale, poate am formula niste argumente, poate am fi in dezacord, poate discutia s-ar aprinde putin, poate as ceda, sau poate m-as incapatana, cu siguranta am ajunge la o stare de satisfactie in cele din urma. Poate pe urma am merge sa mancam la pizzeria noastra preferata si sa bem sucul pentru care cel putin el a facut o obsesie si pe care eu am ajuns sa-l apreciez de dragul lui.

Dupa ce mi-as lua portia de supa de pui pentru suflet de la o persoana draga care mereu reuseste sa ma binedispuna, m-as indrepta spre casa. Este deja vremea cand soarele se-nvaluie cu luna si vantul adie usor a vara.

Sunt sigura ca mi-as simti sufletul usor, in timp ce as pasi pe ritmul unei melodii in voga, cantata la radio si ascultata in castile telefonului meu, inspre casa mea.

Pentru a incheia ziua m-as opri la un magazin alimentar si mi-as cumpara o sticla de feteasca neagra cu eticheta alba, as deschide-o si as savura-o pe terasa apartamentului meu. Le-as comunica colegilor de apartament sa nu ma deranjeze, deoarece in seara asta nu caut compania nimanui. Caut sa fiu eu cu sticla de vin si un trabuc bun.

Trabucul a fost un dar de la un prieten al unei prietene, care vazand cat de mult imi plac, mi-a lasat vreo doua pentru ocazii speciale. As termina sticla de vin, simtind o stare de euforie si de impleticeala a gandurilor si a picioarelor. As simti nevoia sa dorm pe atat de mult pe cat as vrea ca ziua sa nu ia sfarsit. M-as tot gandi ce sa fac si as decide sa fac un booty call. Am eu un amic controversat in care am incredere ca nu m-ar refuza.

M-as f**e in delasarea simturilor fara sa-mi prea pese de trupul asudat care gafaie sub mine si care ma intreaba la intervale variate de timp daca ma simt bine. I-as spune taci si fa-ma sa termin, la final o sa am grija si eu de tine.

As evita apropierea sau stradania excesiva, concentrandu-ma doar asupra senzatiei de placere, maximizandu-mi experienta in cel mai detasat mod cu putinta. Vinul ar trebui sa ma ajute sa ating orgasmul, lasandu-ma apoi biciuita de stropii de apa de la dus. L-as ruga sa plece fara prea mare ceremonie, adaugand ca am treaba a doua zi, trebuie sa merg la munca si l-as intreba daca are nevoie sa-i chem un taxi.

Ar fi o zi minunata in care mi-as desfata si mintea si sufletul si trupul, prin propria-mi putere si initiativa, confirmandu-mi inca o data ca sunt singura responsabila de fericirea mea si singura care pot sa stau in calea acesteia