Join the new world

Infiltrarea.

Distrugatorul militar , botezat Equimantrix in cinstea iluminatului inaintas al sfarsitorilor, naviga in linstea inghetata a vastului spatiu ce despartea Terra de Europa, satelitul planetei Jupiter. Avea vopsit mare pe el o trompa de aspirator, simbolul unitatilor ce se umplusera de glorie pe campul de lupta, unitati care reusisera sa absoarba atat de multe clone, incat capacitatea lor de absorbtie a trebuit marita pentru ca ele sa redevina operationale. Imensele sale tunuri fazice, taiau negura spatiului, parca facand cale spre misiunea ce ii astepta pe sfarsitori acolo.Distrugatorul era pus pe pilot automat, modul de navigare COMBAT, setat in asa fel incat sa nu fie luati prin surprindere de vreo ambuscada cat timp echipajul vegeta intr-o moarte cataleptica indusa. Se aflau toti asa pentru a preveni o eventuala detectie a biosemnalor, functiile lor vitale fiind reduse la zero.

Deasupra fiecarui sarcofag unde era asezat cate un soldat, erau atarnate cate doua recipiente, unul pentru hrana si unul pentru lichide, la care erau conectati prin furtune pentru a le hrani organismele cat timp erau inactivi. Recipientele erau de diferite forme si marimi, fiecare membru al echipajului avand diverse preferinte alimentare.
Criripentrusisi, seful misiunii, avea atarnata o oala cu sarmale si o sticla de tuica de pruna, lucru care facea sa se auda, din cand in cand, un zgomot suspect dinspre sarcofagul lui, un zgomot care aducea cu galgaitul fortat pe care il facea un catel atunci cand inghitea nemestecata o sarma rece. De fapt din aceasta cauza se si auzea acel zgomot, tubul de alimentatie fiind prost calibrat, reusea cu greu sa lase sa treaca cate o sarma, ghiortaind ingrozitor cand aceasta ajungea direct in esofagul lui.

Fereastra in scutul planetei avea sa se deschida fix peste trei ore, moment in care cargourile grupei de aprovizionare mermadiana urmau sa intre si sa lase proviziile. De aceea, ordinatorul distrugatorului Equimantrix, calcula ca fiind necesara trezirea echipajului si, printr-un strigat strident de cocos incepu;

-Cucurigu, cucuriguuuuu, mama voastra de puslamale lenese, desteptarea baaa, dati de mancare la animale, spargeti lemne si plecati la treierat inainte sa rasara soarele.

Calculatorul se pare ca fusese gresit programat de un grup chefliu de savanti sfarsitori care, bucurosi ca scapa de Cricripentrusisi, au chefuit in laborator pana dimineata incurcand rutinele de trezire, incarcand softul pe care trebuiau sa i-l livreze lui Luis Elvis, liderul comunistilor spatiali, cel care il comandase pentru a pune ordine si disciplina in organizatia lui de 7 membri,..... cu tot cu el.

Cricri sari ca ars inghitind pe nerasuflate ultima sarma ramasa in recipientu sau, dupa care injura cu obida damigeana de tuica ramasa goala inca din prima zi a calatoriei.

-Ma-ta de damigeana, da urata esti goala, zdreanta dreq!
-Si voi, ce dormiti ba ca matzele puturoase, ia hai, trezirea ca s-au furat cam multe de pe acilea. Ii trezea pe rand, cu un polonic mare cu care batea in vasele fiecaruia, unu avea o cratita cu fasole, unu o tigaie cu hamsii, altu o oala de pamant din care se hranea cu ciorba de loboda.

Nauciti, in izmene, fugeau ca apucatii care incotro, pocnindu-se cap in cap si imbratisandu-se, nerealizand ce se intampla si crezand ca au fost loviti de un AirStrike.
-Baaaaaaaaaaa, gata, liniste, adunarea, le ordona scurt seful, atentie la mine! Facem prezenta acum.
Intr-un fel gestul sau era inutil, nava fiind facuta din titan imbogatit, invelisul ei neprezentand nicio fisura prin care ar fi putut pierde vreun membru al trupei.
-Bendix Ieru
-Prezent, raspunse apelatul.
-Manix Ieru
-‘Zent
-Strumf Ieru
-‘Zent.
-Oberst O’Neal...
Brusc gura i se increti capatand o culoare vinetie si, injurand sec zise...
-Care ma-ta mi-ai bagat ma caricatura asta pe lista de prezenta?
Le zicea la toti Ieru, ca nume de familie, toti fiind din acelasi tata, un tata ancestral ramas in legendele lor, maretul Temp’l Ieru.Insa, cu toate astea,numai Cricri si cu seful cel mare, Magic Cosmic isi pastrasera privilegiu de a avea un nume propriu numai lor.

Dupa ce se convinse ca toti membri echipei sunt prezenti, se hotara sa le tina un discurs mobilizator despre misiune...

-Suntem Sfarsitori, traditia noastra sfanta spune ca suntem invincibili pe campul de lupta, noi nu cunoastem teama de nimic. Peste 3 ore ne asteapta o clipa mareata, vom fi cei care, nu numai ca suntem partasi la istorie, insa vom fi primii care vom executa un AirStrike in teritoriul inamic! Avem o misiune importanta pentru noi, se pare ca in teritoriul mermadian am descoperit un artefact ciudat. Noi trebuie sa-l cercetam, undercover, sa-i vedem posibilitatile si sa-l activam daca este cu putinta. Din ce stiu eu de la savantii nostri, se pare ca este o poarta stelara, poarta cu care ne vom si intoarce acasa nevatamati.

Cu aceasta isi incheie discursul si, urla cat il tinura bosogii...
-Suntem Sfarsitoriii, si nu cunoastem teama!!!!!!!


Va urma......