Apartenenta si Loialitatea

Day 2,921, 08:11 Published in Romania India by Patanjali
Oṃ bhūr bhuvaḥ svaḥ


Namaste. – Bună să vă fie inima !

Copacii fără pădure

Ați văzut articolul lui Osama ?

Personal nu îmi place idea de patriotism și nici cea de patrie pentru că nu cred că fiecare dintre noi este legat de tot ceea ce înseamnă aceste noțiuni, nici fizic și nici emoțional sau rațional.
Atunci când ești departe (de locurile și oamenii cu care ești obișnuit, pe care le și îi simți ai tăi – pentru că greșim și luând ”în proprietate” și pe acestea și aceștia) apare mai clar pentru fiecare ce înseamnă, ce se ascunde de fapt în spatele acestor noțiuni (de patriotism și patrie).

Ne aduce aminte locuri și oameni pe care le/îi cunoștem, nu de cele și cei pe care nu îi cunoaștem, deși și ele/ei fac parte din patria noastră.

Asta ar fi despre Apartenența noastră la Patrie.
Patria, ca și în celebra rostire a lui Stefan Mușat, nu ne aparține. Ea aparține celor ce o locuiesc, ce îi lucrează pământul (sau doar îl ocupă degeaba).

Nu putem spune că Serbia nu este a sârbilor (sau Ungaria a ungurilor), pentru că ei au venit mai târziu decât noi pe pământ sau cel puțin în zona asta, la fel cum nu putem spune că ungurii, nemții, rromi, sârbi, ucraineinii, grecii, evreii, tătarii, aromânii, .... nu au și ei o Patrie a lor, care uneori coincide cu părți a ceea ce noi numim, în general, Patrie.

Legăturile pe care le dezvoltăm (de când eram copii și mergeam la bunici – amintiri ... aproape sfinte) cu locurile și omenii pe care le/îi cunoaștem în viața asta formează Patria noastră și ne conduc, cu sau fără voia noastră, spre o minimă Loialitate.
Loialitatea față de ceea ce ne este comun, chiar drag, este cea mai apropiată a definiției Patriotismului pe care o pot imagina.
Nu putem fi loiali unor noțiuni abstracte cum este cea de Patrie (etimologic – țara taților). Dacă însă suntem loiali locurilor în care am copilărit (de multe ori locuri în care au copilărit și părinții noștri – de unde se vede că uneori înțelegerea etimologică a termenilor pe care îi folosim e mai utilă decât înțelegerea accepțiunilor moderne ale acelor termeni) avem toate motivele umane ce pot fi imaginate ca să fim Loiali (dacă vă place mai mult, chiar Patrioți, odată ce am înțeles distincțiile de mai sus).
Așa putem fi oricare dintre noi un Ion ca oricare altul, pentru că ne-am așezat drept și cinstit, ne-am rânduit gândurile și noțiunile.

Când găsim expresiile vii ale ideilor și sentimentelor noastre nu mai trebuie să ne temem că greșim, că suntem extremiști (doar dacă negăm celorlalți că ar putea și ei să facă aceași descoperire simplă și fundamentală, ca și noi).

Aș vrea să mai adaug ceva, cu riscul de a vă plictisi și mai tare.
Multe porniri bune, motivate temeinic și pragmatic (inclusiv legionarismul, sau propaganda din zilele noastre a ”Nova RUSSIA”), incluzând fragmente de adevăr, dar fără să fi mers până la capăt pe acest drum, eșuează în manifestări deplorabile.
În majoritatea cazurile asta se întâmplă pentru că nu mai este luată în considerare acea mică obiecție de care am amintit mai sus, conform căreia și alții pot, la fel ca și noi, să descopere legărturile lor profunde cu locuri și oameni pe care le regăsim și în legăturile noastre.
Aici eroare provine și din identificare greșită a noastră cu acele locuri/oameni, care nu sunt esența noastra (nu suntem noi acelea ci doar relaționăm cu ele), pe care ne considerăm proprietari (sunt ale noastre, fizic sau ideatic).
Corecțiile, în aceste cazuri, provin din normele morale.
Nu poți (în vecii vecilor) face ceva bun dacă pentru asta trebuie să faci ceva rău. Atunci când începi să faci, să făptuiești răul, nu mai există cale de întoarcere, pentru că mintea are ciudata proprietate de a nu își mai reveni la ”dimensiunile - formele” inițiale după o asemenea expansiune (odată ce ai omorât, furat, înjurat, etc – e mult mai simplu să o faci și în continuare).




Meri shubhkaamanaaye aapke saath hai !

Toate cele bune, tuturor !