Join the new world

...putin istorie...

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Lupta dată pentru Unire a fost una acerbă şi continuă de la revoluţiile din 1848 şi până în momentul realizării idealului naţional. Activitatea patriotică a foştilor conducători revoluţionari din 1848 a continuat, în pofida condiţiilor grele, atât în ţară cât şi în exil. Prin publicaţii şi conferinţe, memorii şi demersuri diplomatice, aceştia au întreprins o ampla acţiune de propaganda în favoarea Unirii. Raspândiţi în diverse centre diplomatice (Viena, Frankfurt, Paris, Londra, Constantinopol), patrioţii au desfăşurat o laborioasă activitate, pentru a crea un puternic curent de opinie în sprijinul cauzei româneşti.

Comitetul Central Democratic European de la Londra, structură în care erau încadraţi reprezentanţi ai Marilor Puteri europene, înfiinţat în 1850 din iniţiativa italianului Giuseppe Mazzini, întrunea speranţele tuturor la o nouă revoluţie, care să dicteze noua ordine internaţională. Aderarea din 11 septembrie 1851 a emigraţiei române la acest comitet prin semnarea de către C. Brătianu a actului de adeziune, a însemnat un pilon extern în plus pentru realiazarea visului naţional. Liderii români au avut posibilitate să promoveze la o scară şi mai largă idealul unionist.

Mişcarea unionistă din ţară, ca şi intensa activitate a emigraţiei dinafara hotarelor au impus năzuinţa fundamentală a românilor în atenţia diplomaţiei europene. De asemenea, interesele contradictorii ale marilor puteri în Balcani şi în bazinul Mării Negre, ajunse într-o fază nouă după înfrângerea Rusiei în războiul Crimeei, au uşurat aducerea pe prim plan a chestiunii orientale, inclusiv a situaţiei Principatelor dunărene, Unirea acestora fiind una din problemele importante ale Congrasului de la Paris (1856). Reprezentanţii statelor participante la Congres au luat atitudini diferite fata de viitorul regim al Principatelor Române. În sprijinul Unirii s-au pronunţat Franţa, Rusia (cât nu ar fi de straniu), Sardinia si Prusia; o împotrivire netă au manifestat Turcia şi Austria; favorabilă Unirii în timpul lucrărilor Congresului, Anglia va reveni ulterior la poziţia sa tradiţionala de sprijinitoare a Imperiului Otoman.

Adoptarea pozitiilor fata de problema Principatelor era determinata de anumite interese statale. Franta lui Napoleon al III-lea voia sa-si asigure in sud-estul Europei un debuseu economic si un pion al influentei sale politice; Rusia vedea in Unire un mijloc de a slabi Imperiul otoman; Sardinia si Prusia, sustinand cauza romanilor, pledau indirect pentru unificarea Italiei si a Germaniei; Anglia era interesata in mentinerea Imperiului otoman ca o forta opusa Rusiei; Turcia, puterea suzerana, se temea ca Moldova si Muntenia unite isi vor dobandi si independenta politica, asa cum se va si intampla dupa doua decenii. Austria considera ca statul national roman ar duce la intensificarea luptei de eliberare a romanilor din Transilvania, doritori sa se alature fratilor de peste Carpati.

Datorită poziţiilor divergente, Congresul din 1856 nu a putut ajunge la un acord asupra Unirii Principatelor; s-a creat însă posibilitatea ca poporul român sa se pronunţe în privinţa viitorului lui. Tratatul de pace prevedea ca populaţia Principatelor sa fie consultată prin intermediul unor adunări(divanuri) ad-hoc. Totodată s-a stabilit că cele două ţări, ramânând sub suzeranitatea Turciei, să intre sub garanţia colectivă a puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris; se înlatură astfel protectoratul unei singure ţări. Congresul a hotărât ca sudul Basarabiei(judeţele Cahul, Ismail, Bolgrad) sa reintre în componenţa Moldovei; se prevedea libertatea navigaţiei pe Dunăre şi neutralitatea Mării Negre; se aproba crearea unei comisii europene a Dunării, cu sediul la Galaţi.

După o serie de acţiuni de rezistenţă, au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

... in memoria acelor evenimente, maine, 24 ianuarie (21.00) se organizeaza o defilare a fortelor armate romane si moldovenesti. Toti doritorii de a participa la defilare, sunt rugati incepind de astazi sa imbrace uniforma (http://i54.tinypic.com/21est3l.jpg) si sa fie prezenti pe chat la orele 20.30, 24 ianuarie (#ero, #moldova)...

Pentru intrebari, contactati Alllex85 sau Simon Santo...



Articole legate de acest eveniment:
http://www.erepublik.com/en/article/-md-traiasca-romania-dodoloata-1649945/1/20#comments