Şi mere n-ai să ai… îndeajuns ( Eroului cu dragoste de neam) - O altfel de... patriotică

Day 2,921, 09:25 • Published in Romania Romania • by notterosa

Când ţara te-a chemat la arme,
Ţi-ai pus o floare la rever
Şi moartea, doar mireasa care-adoarme,
Nu te-a speriat cu-n revolver.
Adânc, tu ai privit în ochii ei
Şi i-ai şoptit doar s-o seduci:
- Mă ia pe mine… nu pe ei
Şi-am să-ţi aduc trei mere dulci.
Şi moartea ce pândea din umbră
Şi-i adormea fără de saţ toţi fraţii
Intoarse faţa ei prelungă şi lugubră
Şi-i căută-n priviri sâmburii vieţii.
- Trei mere dulci ai zis că dai?!
Crezi că-mi ajung de hrană pentru cai?!
Crezi că mă duci cu mere dulci
Să nu îi mai ucid pe prunci?
- Sunt mere femecate cu iubire…
De neam, de fraţi, de cei ca mine.
Şi pentru ei, deşi probabil nu mi-e-n fire,
M-aş lăsa dus în lumea celor drepţi cu tine.
Doar lasă-i sa se bucure de pace şi lumină
Cu tălpile-n ţărâna ce li-i glie, aşa-n tihnă.
Şi nu-i mai îngropa sub ea…
Rămâi pe veci mireasa mea.
…
- Atâtea cruci ce le suportă în zadar!
Dac-aş putea… dacă mi-ar fi fost dat cu har
Te-aş lua mireasă pe vecie
să mă adormi de-a pururi doar pe mine-n glie.
- Deşi poate nu-ţi stă în fire… aş încerca şi gust de măr,
Că-mi eşti romantic peste fire cu dragostea-ţi de frate şi de văr.
Şi n-am să te ucid prea des, chiar dacă inima-mi dă ghes.
Te vor cânta destul urmaşii tăi în vers şi te-or ucide în eres.
Destui te vor uita pe tine şi mă vor căuta, mult prea curând, pe mine…
Şi mere n-ai să ai… îndeajuns.

__notterosa

Doar de-o idee... pornita de aici