(FreeEnough) Relativismul abject sau va salut, idiotilor
FreeEnough
Acu doua zile citisem articolului unui baiat care se zbatea sa ne trezeasca moralitatea printr-o (auto)calomnie voit deplorabila, voit hiperbolizata si radicalizata. Baiatul incerca sa arate, numindu-se idiot, ca e singurul care nu e idiot in comunitatea moldava. Problema e ca… pana la urma chiar e un idiot, asa cum sunt eu si asa cum esti tu, ala care citeste asta acum. Suntem idioti atunci cand credem ca stim mai multe decat ceilalti sau , sa ne fereasca alea 21 de grame de pacat (fanii padurarului stiu la ce ma refer), ca avem dreptate vreodata. Sa o zicem altfel… cam cat credit credeti ca putem oferi convingerilor noastre ? De putine ori, oare, am gresit? Si daca am gresit… de ce ne rupem gatul aparandu-ne inteligenta si concluziile ei ?
Riscand sa ma inec intr-un relativism infect, incep sa cred ca nu exista o valoare a adevarului absolut (sper ca ati simtit ironia dialectica). De la o epoca la alta, de la o societate la alta, de la un individ la altul, adevarul se schimba, lasandu-ne fara replica in fata propriei impotente intelectuale. Pe cat de frustrati suntem, deci, de propria incapacitate (Freud ne-ar iubi cu siguranta), pe atat suntem de opaci cand e momentul sa vedem dincolo de nasul nostru fara a baga acelasi nas in partea posterioara a adversarului, conform invitatiei sale politicoase.
Sa o luam pe rand. Exista evidente universale, idei atat de raspandite intr-o societate intr-o anumita epoca, incat se pare ca au fost mereu inerente spiritului uman si ca sunt purtatoare de un adevar indubitabil... aparente intr-atat de generalizate, incat chestionarea lor e o blasfemie. In sensul asta, totusi, trebuie sa aruncam privirea asupra gandirii a doi filosofi originali in felul lor : Thomas Kuhn si M. Foucault. Primul vorbeste despre paradigma (cuvant bine inradacinat in limbajul comun al romanilor), iar al doilea despre épistémè , care defineste mai mult sau mai putin acelasi lucru : societatea unei epoci e patrunsa de un a priori istoric ( pentru a nu trezi maniacul kantian din voi, va asigur ca e asumat paradoxul expresiei) , care determina modalitatea generala de a vedea lucrurile, de a gandi adevarul, stiintificul, etc. De exemplu, Foucault vorbeste (intreaga sa opera e legata de acest moment) despre o ruptura epistemologica intre secolele XVIII si XIX : de la un suveran personalizat care are dreptul de viata si de moarte asupra subiectilor sai la un suveran care e corpul moral al subiectilor dati si care tinde mai degraba spre un drept de control. Are loc o evolutie de la o anatomopolitica , in care societatea era perceputa ca un organism, fara diferenta intre elementele sale si cu un cap ce duce organismul inainte (de aici vine docilitatea subiectilor, dreptul la viata al suveranului, etc.), la o biopolitica, in care fiecare element din organismul social e perceput aparte ( de aici vine interesul pentru longivitate la fel de bine ca si institutia inchisorilor). E o schimbare prea subtila pentru o explica aici si simt ca va plictisesc. Ceea ce ma intereseaza aici e intrebarea cine are dreptate. Putem oara sa-l blamam pe Aristotel pentru atitudinea sa fata de sclavi, sau pe scolastici pentru faptul ca argumentau legimitatea ideilor lor stiintifice prin citate din Biblie? Cu siguranta ca nu. Era o alta epoca. Atunci... de ce suntem autorizati sa credem ca pozitia pe care o avem noi fata de lumea ce ne inconjoara e cea adevarata? Luand in consideratie faptul ca lucrurile se schimba de la o epoca la alta, suntem noi oare detinatorii pozitiei ultime? Cine ne garanteaza ca peste o suta de ani nu va fi ridicola matematizarea perceptiei stiintifice de acum? Trebuie sa admitem ca, avand capul plecat inspre picioarele bine adancite in rahat, omul mosteneste vegetal modalitatea societatii de a se vedea.
Bine... sa trecem la ceva mai aproape de perceptia noastra. Pe langa mostenirea epocala, omul mai e apasat de viziunea societatii in care s-a nascut sau in care activeaza (ne apropiem in graba de eRepublik). Cum o sublinia, plin de durere, Descartes in meditatiile sale metafizice, nu putem fi liberi de propria provinienta, pentru ca am fost toti copii. Inainte de a avea o proprie capacitate de a gandi, inainte de a putea emite judecati de valoare, am inglobat si am asimilat pozitiile celor ce ne inconjurau, le-am preluat opiniile si le-am plasat adanc in intelegerea noastra a lumii, acolo unde, cum ziceam mai devreme, logica nu face decat sa intinda hainele la uscat (sa facem repede o paralela cu eRepublikul : sa presupunem ca ati venit in joc de doua zile si ati nimerit intr-o unitate militara cu membri plini de caldura, care va ajuta sa cresteti si va explica jocul. Sa presupunem acum ca acei membri sunt intr-o continua cearta cu o alta unitate. Ce sentimente veti trai fata de ultimii? Sunt sigur ca nu veti putea evita sa impartasiti trairile colegilor vostri, cum nu am facut-o nici eu. In asa situatie, va treziti in cateva zile cu opinii pe care sunteti prea tanar pentru a le avea, dar pe care le pastrati cu sfintenie, pentru ca vi s-au strecurat in e-personalitate inca de pe cand fugeati pe sub masa). Riscand sa radicalizez gandirea lui Marx acolo unde nu e radical, as zice ca nu putem, defapt, gandi decat ceea ce ne e permis de mostenirea noastra. Nu exista spirite libere. Nu exista idei zburand deasupra realitatii raporturilor sociale, pentru ca e imposibil pentru om sa iasa din propriul eu, pentru a imbratisa punctul de vedere al altuia, pentru ca a iesi din punctul de vedere al societatii tale este a iesi din tine. Eu nu mai cred in Harry Potter. Nici in Mos Craciun. In sensul asta, grupul conteaza prea mult pentru a fi neglijat. De exemplu, daca un padurar incearca sa fugareasca o familie de, sa zicem, vulturi, care s-a asezat prin apropierea plantatiilor lui, pentru ca acei vulturi ii sperie copiii, va face un lucru absolut legitim din punctul lui de vedere in calitate de padurar si tata, dar absolut aiurea din punctul de vedere al unui vultur (cam tras de urechi exemplul, dar stiti ce vreau sa zic).
Simt ca va plictisiti, asa ca trebuie sa tragem o gura de aer
Acum... daca e sa revenim asupra evidentelor individuale, adica daca e sa facem abstractie de grup si de epoca pentru a vedea ce ramane, cat de siguri putem fi de adevarul nostru? Nu are el oare o prea mare tentatie à la statuile lui Dedalus? Presupun ca e depasita imaginea pesterei lui Plato, cu o lume dubla, ancorata, cum o va explicita mai tarziu Kant, intr-un tangibil (fenomen) si un inteligibil (numen), ceea ce ar presupune ca ceea ce vezi nu e niciodata adevarul si, deci, nu pot avea niciodata dreptate decat daca te raportezi la o lume superioara. E o poveste veche si prea complicata, de aia nu vreau sa va incarc timpul cu ea. Pe de alta parte, ne putem referi la cubul lui Husserl (nu din punctul de vedere al problemei perspectivei, pentru ca e o dezbatere morbida care nu-si are locul aici... poate alta data). Deci... imaginati-va un cub. Cate fete puteti vedea in acelasi timp? Nu mai mult, desigur, de trei. Trei fete din sase. Deci, cubul asta, daca ar fi sa va credem, ar avea doar trei fete, pentru ca asa il percepeti. Daca acele trei fete sunt rosii, e evident ca veti afirma ca aveti in fata un cub rosu. Ati fi prea cartezian daca nu o faceti. Totusi, nimic nu exclude ca celelalte feti sunt verzi, iar cineva care are un alt punct de vedere (literalmente), va considera ca acel cub e verde. Sunteti gata sa-i sariti in gat pentru ca nu e de acord ca e un cub rosu? Aberant, nu? Ce v-ar face atunci sa sariti in gatul unui om care nu percepe un eveniment sub acelasi raport de bine si rau?
Ca sa termin pe o nota putin mai orientala... Unul dintre conceptele fundamentale ale jainismului este Anekāntavāda , care se refera la principiul pluralismului punctelor de vedere, spunand ca adevarul este perceput diferit din diferite puncte de vedere si nu putem, deci, cunoaste niciodata adevarul total (e interesanta apropierea fenomenologiei lui Husserl de viziunea data). Pentru a ilustra conceptul, jainistii folosesc parabola orbului si a elefantului. In parabola data, cativa orbi au atins doar cate o parte din corpul unui elefant, dupa care au pretins ca au inteles ce inseamna un elefant. Evident, au fost departe de adevar, pentru ca s-au bazat doar pe un punct de vedere (desi suna cam cinic cand vorbim despre orbi) asupra unei realitati a carei integritate polivalenta le-a scapat.
In aceasi ordine de idei... am fost, cu siguranta, un lup prea moralist. Totusi, daca e sa cred ce am zis, atunci nu am zis nimic. Oricum nu am dreptate. Unicul lucru e... in eRepublik suntem mai liberi decat in realitate. Poate nu-si are loc Urban al doilea p’aici?
Va salut, idiotilor.
P.S. Acum in alta ordine de idei... as vrea sa organizez si eu un fel de concurs. Va rog sa-mi raspundeti, pana duminica urmatoare, la urmatoarea intrebare, care, de altfel, ma framanta de o vreme : Este oare egalitatea mereu justa?
De premii imi bat capul mai tarziu.
Comments
nice, dar stii care e buba pe care nu o arati?...baiatul acela cu articolul a vrut sa intoarca_cubul, incercand sa vada adevarul din ambele parti printr-un articol usor provocator la discutii...acum, ai vazut si tu ce a iesit...dupa prima jumatate a comentariilor, s-a trecut rapid la insulte...how come?
recunosc ca si ceilalti au adevarul lor, la fel cum noi il avem pe al nostru...numai ca, atunci cand acuzatiile nu sunt niciodata bazate pe dovezi (nici macar o data), inclin sa sa cred ca adevarul celorlalti a fost creat tocmai pentru a-l invalida pe a-l nostru (din nou, e uimitor cum se poate face asta fara argumente care sa poate fi probate)...
in fine, s-au spus prea multe intre noi ca sa mai existe vreodata cale de impacare, dar intr-adevar ar fi putut fi altfel in alte circumstante (nu-mi continuati ideea ca nici eu nu am aratat cu degetul)...
si, ca incheiere, o incercare de raspuns la intrebarea formulata in articol...zicea cineva candva ca un idiot si un geniu vor sta mereu alaturi...asta se numeste democratie...
adevarul absolut exista, insa nu poate fi observat. prin observatie, absolutul se transforma in relativ. dar conceptual, adevarul absolut e undeva acolo (the truth is out there) 🙂
In primul rand, foarte bine structurat articolul – gura de aer a venit exact cand trebuia :}
Apoi, ce sa zic? Fiecare are adevarul sau. Cel mai greu lucru pe lumea asta e sa accepti adevarul altuia...asta e clar.
Pe de alta parte, sunt gelos pe cultura ta. Traiesti in biblioteca cumva? :}
Raspunsul meu: sunt prea multe feluri de egalitati ca sa fie mereu justa. (Na, c-am dat-o-n fasole🙂
unui cub ii pot fi vazute toate fetele. fizic iti trebuie o oglinda, metafizic trebuie sa te pui in pielea celuilalt. asta daca esti suficient de deschis la minte. daca esti un "incuiat" si cu oglinda vei vedea tot ceea ce vrei tu sa vezi.
n-am mai citit de mult un asemenea articol. e genul de articole care daca ai timpul sa-l patrunzi, si sa extrapolezi ideile te pune pe ganduri.. stiam eu ca estentele tari se tin in sticlute mici. minunat free.
Citit. Atent. Flamand.
Un articol mult prea puternic, chiar daca unele exemple mi s-au parut putin-putin exagerate si fortate (acelasi cub multicolor), desi, la locul lor)
Respect, FreeEnough articol.
Articolul este bun: se vede ca nu ai trecut degeaba prin scoala.
Frumos articol Free.
Bun articol!
Nu comentez dar... meriti un raspuns...
"Bravo, doi de zece" (:
Mai tii minte cuvintele astea? (:
Pai, dupa cate imi dau eu seama, esti egal cu FRUNZA (un personaj celebru, nu-l stiti voi).
Bineinteles, egal in valoare absoluta. Cine este vinovat ca pe axa inteligentei a asezat un zero intre voi, si ca tu ai apucat-o spre plus si el spre minus, n-as putea spune.
Ca sa judecam justetea egalitatii trebuie sa dovedim mai intai ca egalitatea exista.
Oare egalitatea nu sufera de acelasi neajuns de perceptie care depinde de unghiul de vedere? Cand esti intr-o echipa si se termina meciul egal nu traiesti cu senzatia ca ai tai au fost, totusi, mai egali decat ceilalti?
Tare as vrea sa stiu ce varsta ai.
Nu de alta, dar as putea astfel blama cu mai multe argumente injustetea inegalitatii.
"Este oare egalitatea mereu justa? "
NU! Absolut!
Daca ar fi... ar exista si adevarul absolut, omul perfect si D.zeu ar fi "creat" dupa chipul si asemanarea omului🙂
Excelent articol, de mult nu am savurat asa scriere 😃
buuun :😃D
thanks
ps: trebuie sa ma mai gandesc la ce scrii tu aici
Prin definitie a fi egal intru ceva sau a fi egalul cuiva inseamna a fi un ipocrit.Astfel,egalitatea nu e decit o notiune inventata de cei care se simt asupriti de faptul ca vecinul ar avea mai mult. Tarampampam,e un complex inradacinat de inferioritate,alimentat de simtul nedreptatii,neadevarului.Deci egalitatea nu poate fi justa,pentru ca justul nu se imparte egal si nu va imparti pe cote-parti multumitoare.E ca si o dictatura buna in care mereu se va gasi un jurnalist luptator pentru drepturile omului dupa ce nu i-a placut cum s-a imbracat seful statului sau se considera nedreptatit de rolul si functia in care se afla. Dar...intrebarea ta nu contine un pleonasm?Este egalitatea o gafa a dreptatii sau e dreptatea o gafa a egalitatii? (parafrazare F. Nietzsche)
Pacat ca nu poti citi astfel de articole la mai multi colegi de joc.
Cat despre comment-uri, in general din pacate este asa cum bine a sesizat Mitzoi. 'How come?'-ul ei retoric te ajuta sa te trezesti repede la realitate si sa vezi "justetea" din jocul asta in care cu totii suntem egali.
Isn't it?
🙂
Vot.
Ca de obicei... Mitzoi si pinguinul anghelush citesc pe diagonala si nu inteleg nimic. Culmea... Mitzoi minte, anghelush aplauda minciuna dar apreciaza articolul cu toate ca-i contrazice total.
Mare zapaceala-n capul unora... si mult spatiu liber😁))
bine ca esti tu destept...din nou acelasi frustrat
v+s
De ce as fi frustrat mai JILO? Eu imi iau medaliile din RL😁)
uite ca scrisei vis a vis de intrebarea ta prietene. poti sa o consideri o inregistrare la concursul tau daca-l mai tii
http://www.erepublik.com/en/article/pentru-concursul-lui-freeenough-ndash-este-oare-egaliatea-mereu-justa--2201333/1/20
V+S.
Este un material (depaseste mult standardul articolelor, si mai ales standardul articolului pe care il mentionezi la debut) foarte bun.
As vrea sa adaug la povestea cubului de la care vedem doar 3 fetze.... faptul ca internetul distorsioneaza si mai mult perceptiile. si in afara de faptul ca vezi doar 3 fete, s-ar putea sa vezi 3 fetze de la o prisma nu de la un triunghi. internetul nu transmite si trairea. ci doar cuvintele reci.
Articolul meu nu acuza pe nimeni si nimic. prezinta doar niste lucruri in care cred eu. nu am spus ca toti cei din EmD ar fi niste idioti. unii, in mode evident nu sunt, mai ales dupa conditiile pe care le-am pus eu🙂
felicitari inca o data .
Pentru "ignoratul" osama: daca bunii mei colegi au citit pe diagonala, din commentul tau deducem ca tu ai citit doar P.S.-ul 😁 esti funny omule. la tine totul incepe cu NU sau prin a contrazice... si ai o pasiune pentru MItzoi🙂 una doua te iei de ea. Omule mai sunt si alte fete in joc. daca te-a refuzat mergi mai departe. e femeie maritata, nu-i purta pica🙂
)) Da. Bine ca ai acumulat ceva info. Acum după ce le combini încearcă sa si le diferențiezi..))
p.s. Sa vezi ce șotie: lumea nu s-a oprit la Kuhn, Foucault si cu Husserl..))
Successfully ignored it (not him) 1 more time.
FreeEnough, te rog sa mai scri astfel de articole. Poate pana la urma mai ramane cineva in jocul care sa aibe capacitatea de a le aprecia.
citit, placut.
Fosta mea iubire-mi spunea ca sunt detinatoarea adevarului absolut. Eu l-am crezut : ).
unde vazusem o poza, egalitatea dpdv al unui conservator, si al unui liberal
oo am gasito http://www.orangejuiceblog.com/wp-content/uploads/2012/12/Equality-to-Liberals-and-Conservatives1.png
De la o epoca la alta, de la o societate la alta, de la un individ la altul, adevarul se schimba
nu- pentru cel care inca viseaza si crede in adevarul absolut, cel care nu a reusit, inca sa capete asa zisa "viziune a societatii" - cel idiot
mi-a placut exemplul cu UM-ul incepatorului: uite hai sa incercam sa ne punem in locul lui, nu ar fi pentru noi, oare (cei cu relatii inchegate in diferite unitati) sa incercam sa fim obiectivi?! Initial, macar, controlandu-ne emotiile si neinjurandu-i pe ceilalti iar pe urma, dc nu, sa incercam sa distingem adevarul si sa-l sustinem indiferent de culoare UM-ului. Daca nu simti o a semenea dorinta nu esti idiot.. Eu o simt.
Grupul, ambianta conteaza, mult poate chiar, doar ca asta nu inseamna ca nu poate fi neglijat. Iar acel idiot despre care vorbea cunetlog, va neglija grupul, lasand doar propriile sentimente acestuia.
In ceea ce priveste imaginea lui Platon: da, adevarul nu se stie.. atunci idiotul, nu este oare nesigur, oare nu nesigurul (nesigur de ceea ce vede chiar) este cel mai aproape de adevarul ideal. Idiotul este cel care, desi sustine niste adevaruri (sa le numim- adevaruri de grup), ratiunea-i propune si o alternativa, una de desprindere de grup, de obisnuit
Filozofia (nu sunt persoana potrivita care sa vb despre ea, nici macar n-o studiez la scoala, inca) nu este pntr. cei care au renuntat la adevarul absolut. Cei care afirma ca adevarul depinde de o anumita perspectiva, au renuntat la obiectivul principal al filozofiei, adevarul adevarat.
Nu esti un idiot FreeEnough si nici ceilalti, un idiot, eu cred, nu ar renunta, inca, macar sa creada in adevarul absolut.
desi nu prea am fost deacord, am dat vote :😁 adevarul si superioritatea constiintei sunt temele mele preferate. De asta si pare sa-mi placa filozofia pe care, recunosc, nu o cunosc deloc. :😁))
ms de articol, m-ai obosit bn.. :😃D
bravo. si multumesc.