[Concurs] Eu şi cu mine
Day 1,008, 13:13
•
Published in Republic of Moldova 
•
by
•
by Crank.md
Noroc Moldova!
Suntem doi, adică eu şi cu mine. Îmi vin atîtea idei şi întrebări că dacă eu aş încerca să le caut un răspuns şi mine nu m-ar ajuta, eu aş înnebuni. Ne dăm întrebări unul altuia şi unul altuia ne răspundem. Ne ajutăm reciproc: asta pentru a nu înnebuni. Dar poate că suntem nebuni, căci un om normal nu şi-ar pune atîtea întrebări şi n-ar încerca să caute un răspuns la toate. De ce atîtea întrebări care nici nu te ajută, nici nu te stopează să-ţi trăieşti viaţa."Asta e iarăşi o întrebare care nu te ajută cu nimic", răspund eu lui mine."De ce mi-ai răspuns atunci", mă întreabă mine."Tocmai de aceea cum mi-ai pus şi tu a doua întrebare. Pentru a nu înnebuni, sau pentru a nu deveni oameni normali".
Nimeni nu ne înţelege. Suntem atît de legaţi de parcă am fi un tot întreg. Ceilalţi se uită straniu la noi de parcă am fi nişte stranietăţi. Ne place în lumea noastră. Avem o lume a întrebărilor şi a răspunsurilor. Nimeni nu poate intra în ea - pentru că nu pot pune întrebările la care noi să încercăm să găsim răspunsuri, sau nu pot găsi răspunsuri la întrebările noastre. Suntem atît de identici, sau atit de diferiţi că ne place să fim împreună. Nu avem nevoie de altcineva. Vrem doar muzică, muzică bună, care să ne încălzească şi să închidă graniţa lumii noastre de cea înconjurătoare. Cîte odată ne mai jucăm – dea întrebările şi răspunsurile. Nimic nu-i mai interesant decît atunci cînd punînd o întrebare, ghiceşti răspunsul pe care celălalt ţi-l va da. Ai senzaţia că-l manipulezi. Eşti parcă un Dumnezeu. Eu şi cu mine ne simţim atît de bine în lumea noastră, de aceea Vă rugăm să nu ne distrugeţi, oricum nu veţi reuşi. Avem o graniţă invizibilă, dar atît de bine conturată. Lăsaţi-ne singuri, nu avem nevoie de ajutorul vostru. Ne descurcăm noi. Ne putem conduce unul pe celălalt şi fără voi. Nu Vă prefaceţi că vreţi să ne ajutaţi, vreţi să ne distrugeţi lumea noastră. Nu mai vreţi să ne punem întrebări, nu mai vreţi să fim nebuni. Vreţi să fim ca ceilalţi. Dar noi nu vrem, nu avem nevoie de asta şi aşa ne simţim bine, într-o armonie deplină eu şi cu mine.
P.S. Oamenii nu pot fi singuri, nu pot rămîne singuri. Singurătatea lor e în doi: femeie, amintire, Dumnezeu. (Mircea Eliade)
Am decis sa particip la concursul lui Alter Dio.
Cu respect Crank.md
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Mircea Eliade nu si-a finalizat ucenicia din Himalaya, de unde si eroarea din citatul amintit .
In fapt suntem singuri tot timpul si doar ne amagim ca suntem impreuna cu altcineva. De unde si raspunderea, care e foarte personala.
crank.md, impresionant. Inscris in concurs.
Maniu eu nu sunt de acord cu tine:Mircea Eliade are deplina dreptate, deoarece nimeni nu poate fi singur.Pustnicul sau calugarul iL are mereu pe Dumnezeu in suflet.Si nici vintul nu e singur; durerea sa este alinata de mingiierea copacilor...(Doar niste ginduri...)
Singuratatea are mai multe dimensiuni, desigur. Cea psihica e una dintre cel mai frecvent abordate. Mai grava devine discutia daca am incerca sa identificam cauzele singuratatii, de consecinte nici nu mai zic nimic... Daca exista? OOOOOO, Daaaa!...))
Norman Asante ca de obicei cu meditatii filosofice de nota 10
Crank.md, am facut referire la ucenicia din Himalaya, pentru ca in sistemul ala filosofic ortodox indian (Shamkya) Dumnezeu aka Ishvara, este doar un maestru desavirsit.
In rest, lumea este plina de spirite, mai mult sau mai putin evoluate.
Si am spus asta pentru ca Eliade chiar a fost si un practician, nu numai un teoretician (daca citesti jurnalul lui de calatorie in India o sa vezi ca era constient de asta, de efectele practicii sale).
Norman Asante, e doar o discutie, fariseica. In practica fiecare dintre noi e singur, indiferent de calea pe care o urmeaza (unii pot beneficia doar de ajutorul "altcuiva")
Eu cred ca ucenicia spirituala poate fi facuta si in alta parte decat in Himalaya si mai cred ca a trecut de etapa aceasta, a uceniciei.
Omul nu e facut sa fie singur.
Maniu permite-mi sa nu fiu deacord cu tine...Cum am mai scris in eseu, in orice situatie sunt "eu" si cu "mine", si ne ajutam reciproc in momente dificile.Da, sunt unele momente cind ti se pare ca esti singur, dar mereu gasesti o persoana careia sa-i destainui durerile sufletesti.Si odata ce ti-a destainuit framintarile, ti se face mai usor.
Crank, tu vorbesti de izolare ceea ce nu e chiar singuratate...
Maniu, am incercat sa explic singuratea prin notiunea de pustietate psihica, pentru mine insumi...
Seamana, discutiile astea cu marea problema a credintei ortodoxe. Daca esti ortodox, drept credincios crestin (adica) nu mai ai nici o grija, decit de a respecta ritualurile bisericii si vorba popii. Calea spre Rai si Mintuire e deja asigurata de apartenenta asta.
La catolici e ceva mai complicat (de la Toma d'Aquino incoaci) existind si liber arbitru, implicit si responsabilitate personala.
Idea este ca in "mirajul" cotidian al lumii si vietii putem avea senzatia ca nu suntem singuri, ca avem familie, prieteni, etc. Putem crede, chiar, ca exista o alta entitate in noi insine cu care sa ne sfatuim (daca nu e afectiune psihica e traire spirituala). Totusi, "in cele din urma" o sa fim "NUMAI NOI", fiecare individual.
Asa se explica Ignoranta ce ne insoteste (pe cei mai multi dintre noi) pe tot parcursul vietii.
Cat despre traditia Ortodoxa si Singuratate. Despre singurătate, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Bun lucru este pustia şi singurătatea când sunt legate numai de Dumnezeu", caci oamenii caută singurătatea ca să-şi întipărească în mintea lor toate lucrurile rele şi ruşinoase pe care le-au văzut şi le-au auzit, rămânem de multe ori singuri, dar, din nefericire, nu avem totdeauna scopul rugăciunii. De cele mai multe ori urmărim odihna, alteori avem scopuri vătămătoare, ucigătoare şi catastrofale... http://www.calauzaortodoxa.ro/duminici-si-sarbatori/umblarea-pe-mare-si-potolirea-furtunii-predica-la-duminica-a-noua-dupa-pogorarea-sfantului-duh
Pe de alta parte, potrivit lui Freud - Psihicul e impartit in trei instante: Eu, Supraeu si Sine / Se. Inconstientul ca adjectiv caracterizeaza toate cele trei instante (nu numai Sinele e inconstient, dar si Eul si Supraeul de asemenea primesc acest atribut al inconstientei). http://www.scribd.com/doc/7051154/INCONSTIENT-SI-STRUCTURA-PSIHICULUI
Frumoasa discutie. Multumesc.